Oare ne-am nascut...barbari?!?

Cand vine vorba de mentalitatea unora dintre romani ne gasim in fata unei ecuatii ce reprezinta principala cauza a decalajelor tarii noastre fata de multe societati civilizate, statut catre care vrem sa tindem in anii de gratie ai inceputului de Mileniu III. Ignoranta, prostia, invidia, rautatea, indolenta, lipsa solidaritatii sunt doar cateva din tarele care fac casa buna cu conceptia despre viata a multor semeni de-ai nostri, efectele fiind resimtite in toate palierele societatii, inclusiv in cel al atitudinii fata de lumea necuvantatoarelor.

O noua mostra de inconstienta si tembelism la care mi-a fost dat sa asist in ultima zi a lui iunie, confirma medievalismul in care se gasesc cugetele anumitor locuitori ai spatiului carpato-danubiano-pontic. Grav este faptul ca nu exista metode prietenoase care sa introduca in spiritul unor astfel de oameni bunul simt si omenia, coercitia fiind singurul procedeu care s-ar putea sa de roade in unele cazuri.

In context, in data de 30.06.2013 coboram impreuna cu inca doi prieteni (Cezar si Bogdan) de la Refugiul Fereastra Zmeilor din Muntii Fagaras, cautand sa atingem DN 7C (Transfagarasanul) in zona kilometrului 109, putin mai in amonte de Complexul Turistic Capra. La un moment dat, la cateva sute de metri distanta, o scena incredibila prinde contur pe serpentinele respectivei sosele: o masina taraste in partea din spate un obiect legat cu un lant, ratiunea noastra ca si spectatori ce eram, de la departare, refuzand sa accepte ca este vorba despre o vietate. La primul contact vizual cu aceasta realitate am inclinat sa credem ca o sacosa sau un sac au fost legate, de efect, in coada automobilului, daca e sa socotim modul in care se zdruncina si intorcea „obiectul”, pe toate partile, ca si cum ar fi fost fluturat de vant.

 Apropiindu-ne in fuga, constatam cum ca ipoteza ce parea incredibila prinde contur, iar in spatele turismului este tarat miseleste nimic altceva decat...un caine! Ramanem siderati de priveliste, iar chinul animalului a carui frecare cu asfaltul zgrunturos ii macina carnea lasand in urma dare lungi de sange, pare un instantaneu desprins din niste ritualuri sadice demne de o tara din Lumea a Treia. Incercam sa ajungem la drum pentru a identifica numarul masinii, insa suntem „ajutati” de respectivii indivizi aflati in autovehicul, care opresc in aval de noi, intr-un puseu de mustrare de constiinta sau realizare a tampeniei pe care au facut-o. Vedem cum cainele este dezlegat de la bara din spate si dus de lant pe marginea drumului, aproape intreaga parte dreapta a animalului fiind invaluita in urme de sange. O poza de la departare – desi putin neclara – surprinde momentul in care cainele care abia se mai tine pe picioare este tras pe marginea drumului, apoi urcat pe Valea Izvorul Caprei, destinatia fiind un adapost pastoral (bordei) situat nu cu mult deasupra soselei.

Cele cateva persoane din masina partase la aceasta marsavie indepartandu-se spre bordei, avem timp pentru a lua numarul de inmatriculare si a suna la 112, alertand pe cei in masura sa ia act de acest caz, desi impulsul este sa ne razboim cu nemernicii care s-au dedat la o astfel de fapta. 

Masina cu pricina

Coborand pe sosea, spre locul unde se afla masina cand a fost dezlegat cainele, imortalizez balta de sange din acel perimetru, iar darele rosiatice care coboara pe serpentine sunt marturii ale abominabilei ispravi.

Dupa o perioada de timp, masina care parcase ceva mai sus de noi se pune in miscare, insa informatiile oferite Jandarmeriei Montane sunt de ajuns pentru a-i opri pe indivizi in trafic, undeva in jurul Cotei 2000. Ce urmeaza tine de justificarile respectivilor bipezi, cum ca animalul a fost legat un kilometru mai jos, la stana de langa sosea, in aval de Complexul Capra si ca au vrut sa scuteasca efortul surmontarii modicei distante dintre punctul de plecare si adapostul pastoral unde urma sa ajunga cainele. Vorbim de doua persoane luate in colimator, soferul si individul din dreapta acestuia, cel din urma cu pretentii de stapan al cainelui si principalul artizan al efortului de minimalizare a faptelor. Scuzele acestora au fost la modul ca au pierdut contactul vizual cu animalul doar intr-o curba si ca probabil tararea acestuia s-a petrecut pe o distanta foarte scurta, dupa care au oprit.

Adapostul pastoral

Ca martori, noi am vazut altceva: o vietate tarata pe o distanta de aproximativ 300-400 de metri inainte ca autoturismul sa se opreasca si sa se constate situatia. Mai mult decat atat, viteza de deplasare a masinii sarea de 20 km/h, iar descinderea pietonala a lui Bogdan inspre Cabana Capra, pentru a-si recupera masina, l-a facut pe acesta sa intuiasca urme de sange pe toata aceasta distanta de circa 1000 de metri. Strigator la cer! Ma gandesc daca acelasi tratament l-ar fi aplicat respectivii si daca ar fi avut de transportat o oaie, adica un animal ce le aduce plusvaloare si care avea cu siguranta loc in portbagaj sau pe bancheta din spate a masinii...

Jandarmii montani, insotiti de cei de la Salvamont vor fotografia dovezile de pe asfalt si vor observa situatia cainelui aflat legat cu lantul intr-o anexa a respectivului bordei. 

Cainele si asa-zisul stapan

Procese verbale, declaratii, explicatii vor umple urmatoarele trei ceasuri in cladirea Salvamont Cota 2000 (Capra), intr-un final urmand o noua deplasare la locul faptei, atunci cand o echipa de la Asociatia de Protectie a Animalelor „Ute Langenkamp”, de langa Pitesti, va ajunge cu personal operativ in arealul grozaviei.

Abia la aceasta din urma constatare vom afla cat de grave sunt ranile catelusei numita Balanica, excoriatia de la nivelul botului fiind destul de profunda, iar la membrul drept din fata efectul de smirghel al criblurii asfaltice indepartand pielea si carnea animalului pana aproape de os.

 

Tupeul celui intitulat stapanul cainelui n-a avut margini in tot acest timp – in efortul de minimalizare a spetei – mergand pana a se opune verbal demersului celor de la Asociatie de a-i instraina animalul in suferinta. Josnicia individului a iesit la iveala si in urma intrebarilor strategice puse de persoanele de la protectia animalelor, printre altele mintind cu privire la seriile de pui aduse de catelusa pe lume, in speta doar trei. Apreciind varsta animalului la 5-6 ani, aspectul mameloanelor si starea jalnica de ansamblu s-a concluzionat de catre cei de la Ute Langenkamp cum ca acesta a fost dat spre monta periodic, la fiecare ciclu de 6 luni avand cate o serie de pui (minim 6 serii pana in prezent!). Pur si simplu patrupedul era tinut doar de prasila, iar diferenta de tonus si situatia fizica precara in comparatie cu ceilalti caini avuti de respectivul/respectivii indivizi, confirma conditiile deplorabile de viata ale acestuia.

Finalul ne spune ca animalul a fost preluat de asociatia respectiva, iar demersurile legale impotriva celor care s-au dedat la astfel de fapte vor fi continuate de catre cei indreptatiti sa o faca. 

Tin sa apreciez solicitudinea celor de la Salvamont si baietilor de la postul de Jandarmi Montani, care au luat act intr-un mod corect de cele intamplate. Totodata, sper ca respectivul animal sa nu revina in custodia celor care l-au supus la asemenea chinuri, desi individul era hotarat sa-l preia din nou in momentul cand se va intrema, insistand sa obtina si o carte de vizita de la asociatie, pentru a pastra legatura.

Update-ul obtinut de la „Ute Langenkamp” a doua zi dupa nefericitul eveniment mi-a mai linistit temerile, afland ca animalul a fost relativ stabilizat, a trecut de pericolul amputarii membrului, a fost microcipat si va fi castrat anterior adoptiei.

Gandul ca locul respectivei catele, pe post de „tonomat” de pui, va fi luat de alt animal ce va indura aceeasi soarta cruda te intristeaza, iar generalizarea unor astfel de practici te aseaza in fata unei realitati deprimante, izvorata la contactul dintre mentalitatile retrograde si pasivitatea statului de drept, inert in fata unor astfel de intamplari.

Este posibil sa se interpreteze excesul de amanunte cu privire la un caine de stana, la situatia acestuia, drept debuseu al unui iubitor de animale exagerat, care nu realizeaza ca exista probleme si mai grave in tara aceasta, chiar oameni cu o situatie precara, astfel ca soarta animalelor domestice sau a celor salbatice ar trebui sa ne intereseze mai putin. Am auzit de multe ori acest rationament mai mult decat pueril! Atata timp cat aspiram la statutul de tara civilizata cu fundamente europene (ci nu de stepa asiatica!) problematica exploatarii necuvantatoarelor ar trebui sa ne preocupe mai mult, iar daca nu direct, omeneste, macar in raport cu imaginea reflectata pe plan extern ar trebui sa actionam. Se creeaza aici o relatie de cauzalitate directa intre situatii sadice de genul – care pot fi generalizate ca si comportament al multor conationali – si discriminarea de care avem parte cu totii cand ne petrecem concediul in strainatate, cand aspiram la piata muncii din alte tari, dar si in alte situatii concrete in care ne intrebam de ce eticheta de roman atarna asa greu?!

Sa ne gandim un moment noi, cetatenii, dar si autoritatile ca atata timp cat prezentarea intr-o lumina deosebit de favorabila a Transfagarasanului de catre echipa emisiunii britanice Top Gear a constituit un moment ce a dus la „explozia” turismului rutier pe aceasta ruta (conform spuselor celor de la Salvamont si nu numai), un eveniment negativ de genul celui expus mai sus, daca ar fi fost inregistrat video ar fi facut inconjurul continentului cu efecte usor de cuantificat in mentalul colectiv european...

Am fost martorii unui exemplu concret de abuz care se adauga la portofoliul de imagini dezolante ale unei tari potentate la nivel natural, dar in care primitivismul in gandire si comportament face parte din „osatura” multor cetateni.

Insa vina este pe departe doar a lor, ignoranta si individualismul marii mase de locuitori a acestor meleaguri jucand un rol major in intreaga ecuatie. A nu vedea mai departe de propria ograda – pe considerentul ca nu ne priveste sau nu ne afecteaza – reprezinta o adevarata plaga pentru societatea romaneasca. Sta in puterea noastra, a oamenilor de bun simt, sa cream curente de opinii constructive, revolutii ale bunului simt si sa fim vigilenti (ci nu tematori, neglijenti) in fata situatiilor care sfideaza normele moralitatii.

Am vazut duminica un caine chinuit, legat de o masina care sprinta pe serpentinele unei sosele de munte, lasand in urma dare de sange. Am vazut, totodata, masini care treceau in ambele sensuri, pe langa respectivul vehicul, fara a se sinchisi de acest tablou patetic. Atata timp cat in Germania simplul fapt de a tine un animal legat cu un lant sau o sarma poate fi interpretat drept un act reprobabil, cu repercursiunile de rigoare, iar in Romania intamplari de genul celei deja expuse pot starni indiferenta, consider ca avem o problema majora...

P.S.: si ca sa inchei intr-un ton oarecum pozitiv, in continuare pot fi vazute doua imagini cu trei cateluse splendide abandonate pe marginea drumului, la iesire din Arefu, si care au avut sansa sa fie vazute de echipa Ute Langenkamp ( http://aulim.ro/ro/ ), ce se deplasa inspre locul unde Balanica suferea in urma incercarii supuse de niste inapoiati. Catelusele vazute mai jos se afla deja in proces de adoptie si vor ajunge pe maini bune, in Germania. :)

 

              (Pentru ca sintagma "Romanul s-a nascut...barbar?!?" poate parea deranjanta pentru anumite persoane, adaug comentariul explicativ postat si pe alta pagina, cu referire la acest aspect:

"Titlul are o oarecare emfaza intocmai pentru a ne catrani, a ne pune putin pe ganduri si a naste o emulatie cu privire la atitudinea ce trebuie avuta vis-a-vis de astfel de netrebnicii. Iar cand ma refer la atitudine, as vrea sa cred ca putem face mai mult decat sa ne uluim pret de cateva minute in fata faptelor, dupa care sa revenim la rutina cotidiana. Sunt constient ca romanii sunt o natie frumoasa, profunda, dar in ultimul timp elementele negative ale acestui popor au iesit la iveala mai abitir decat rododendronul pe pajistile de munte...")

Update (02.07.2013)

Cateva imagini cu animalul in timpul interventiei chirurgicale: