Linia Arpad - moştenirea horthystă a Carpaţilor Orientali (partea a II-a)

(prima parte a articolului poate fi lecturată aici: Cosideraţii generale/ Structura defensivă din Carpaţii Răsăriteni – parte componentă a Liniei Arpad/ Mărturii ale retranşamentelor horthyste în zona Năsăudului/ Evacuarea liniilor fortificate şi alte evenimente din anul de graţie 1944)

Concluzii, dimensiuni turistice  şi perspective

Motto:
“A fost ultima încercare de a face Ardealul un spaţiu maghiar eliminînd sau minimalizând cultura şi limba română” - Ablonczy Balázs, "Ardealul revenit 1940-1944", 2011

Exacerbarea rolului pe care Linia Arpad (Arpad Vonal) l-a avut în desfăşurarea ostilităţilor din ultima fază a Războiului Mondial este specifică anumitor medii naţionaliste, şoviniste maghiare, a căror bravură pe această temă este nefondată. De multe ori se argumentează faptul că obiectivul în sine ar fi fost impenetrabil, depăşind alte construcţii de genul, din epocă.

Din capul locului trebuie menţionat, tot pe filiera surselor ungureşti, cum iniţiatorii proiectului au ajuns la concluzia că un astfel de aliniament fortificat nu este de netrecut, ci doar poate întârzia un asalt al inamicului (vezi aici, capitolul în limba germană „Die Árpád-Linie in den Karpaten”).

Mitul impenetrabilităţii cade din start! Iar prima breşă a Liniei Arpad (în zona Krosno - Dukla, graniţa slovaco-poloneză, 26 septembrie 1944; a nu se confunda cu depăşirea propriu-zisă a Pasului Dukla, ce s-a produs la 6 octombrie acelaşi an) certifică acest aspect.

Pasul Dukla, la graniţa slovaco-poloneză

(Trebuie menţionat faptul că strategia inţială a STAVKA (Înaltul Comandament al Armatelor Sovietice) era să evite de principiu hazardul unui asalt peste trecătorile carpatice bine fortificate şi să se înainteze spre Berlin prin câmpiile poloneze (Frontul I Ucrainean), precum şi dinspre sudul Transilvaniei spre Budapesta şi mai departe (Frontul II Ucrainean). Decizia de a lua cu asalt zona Krosno-Dukla a venit la sfârşitul lui august 1944, în urma spontanei insurecţii a partizanilor slovaci, cei care trebuiau susţinuţi efectiv de Armata Roşie)

Linia Arpad - moştenirea horthystă a Carpaţilor Orientali (partea I)

Cosideraţii generale/ Structura defensivă din Carpaţii Răsăriteni – parte componentă a Liniei Arpad/ Mărturii ale retranşamentelor horthyste în zona Năsăudului/ Evacuarea liniilor fortificate şi alte evenimente din anul de graţie 1944/ Concluzii, dimensiuni turistice  şi perspective

Motto:
“A fost ultima încercare de a face Ardealul un spaţiu maghiar eliminînd sau minimalizând cultura şi limba română” - Ablonczy Balázs, "Ardealul revenit 1940-1944", 2011




În loc de început...


Uneori entuziasmul prezentării unor locuri cvasi-necunoscute publicului larg, puţin amintite chiar şi în literatura de specialitate autohtonă, te însufleţeşte în demersul documentativ transformându-te într-un avid mesager al subiectului cu pricina.

Iniţial, textul de faţă a început să prindă contur din dorinţa de a încuna cu brio o „trilogie” dedicată zonei Năsăudului. Din acest ţinut de sus al Transilvaniei am prelevat la momentul oportun (în vara lui 2013) amintiri, sentimente şi informaţii esenţiale transmise mai departe sub forma unor articole ce abordează atât crâmpeie din istoria locurilor (aici), cât şi fascinanta lume a înălţimilor Bârgăului, munte cu relief domol, pestriţ, umanizat prin iscusinţa omului simplu, gardian al ruralului profund (aici).

Instantaneu năsăudean

La modul concret, abundenţa de amănunte fascinante referitoare la Năsăud, adevărată sursă de inspiraţie în demersurile descriptive menţionate – zic eu destul de consistente – reprezintă dovada clară a faptului că avem locuri prea puţin cunoscute în această ţară, că trăim ghidaţi de nevoi false căutând desfătarea în locuri exotice, suprasaturaţi fiind de clişee care ne fac să credem că România este depozitarul unor valori sumare, superficiale şi greşite, aşa cum se vrea insinuat prin sistemul veros de comunicare în masă ce  inoculează  în mentalul colectiv doar balast informaţional.