Muntii Almajului: deasupra "Tarii Florilor de Mar"

Morile de apa din Eftimie Murgu – Cheile Rudariei – Cantonul Halanga – Valea Rudariei Mari – Culmea Pregheda - Varful Svinecea Mare – Stana Rudarica – Valea Rudariei Mici 

In grupa de munti a Banatului, Almajul ocupa partea de sud-est a acestora supraveghand Defileul Dunarii pe cea mai spectaculoasa portiune a sa, inclusiv pe sectorul Cazanelor dintre Dubova – Mraconia. La nord si nord-vest, tranzitia intre acesti munti si cei ai Semenicului, respectiv ai Aninei, se face prin inlesnirea data de Depresiunea Almajului, drenata in cea mai mare parte a sa de raul Nera. Este locul de trainica intalnire al pitorestilor culmi submontane cu luncile si terasele joase ale „Tarii Florilor de Mar”, cum mai este denumita depresiunea, datorita livezilor de pomi roditori care impodobesc aceste meleaguri. Tot in aceasta subunitate de relief intalnim secularele sate almajene, cu locuitori harnici si primitori, care nu stau prea mult pe ganduri in a omeni si sfatui calatorii ce le calca vatra asezarilor.

Prezenta la est a sectorului dinspre aval al Culoarului Tectonic Timis-Mehadia-Cerna a facut ca Muntii Almajului sa apara distinct in relief, printr-o diferenta mai mult decat clara comparativ cu grupele montane vecine, meridionale, mult mai masive si cu altitudini superioare. Inspre vest, pragul despartitor al acestor munti fata de cei ai Locvei il avem marcat prin Culoarul Liubcova – Sopotu Nou, dincolo de care inaltimile devin si mai modeste, abia trecand pe alocuri de 700 de metri. Fundamentul acestor munti este dat de rocile cristaline, strapunse de granite si grabrouri, acestea din urma ca o dovada a magmatismului ce a cochetat la un moment dat cu zona si care are meritul de a ne fi lasat, peste ere geologice, spectaculosul neck vulcanic Trescovat, din sudul Almajului. Dintre rocile sedimentare depuse peste cristalin, de un pitoresc aparte sunt calcarele jurasice si cretacice din zona Cazanelor Dunarii si arealul Svinita – Svinecea.