Creasta Munţilor Ţarcu - superlative la porţile Meridionalilor

Sat Borlova - Telescaun Valea Craiului - Poiana Seroni - Cuntu - Vârful Ţarcu - Şaua Şuculeţului - Şaua Şcheiului - Vârful Mătania (Nedeia) - Şaua Iepii - Vârful Pietrii - Dealul Negru - Vârful Scărişoara - sub Vârful Petreanu - Râul Mare - Sat Clopotiva

Vedere dinspre Ţarcu spre Godeanu

În ultima săptămână a lui martie, într-un interval de numai 4 zile, mi-a fost dat să păşesc în cele două extremităţi ale Carpaţilor de Miazăzi, pe meleaguri alpestre unde iarna încă se vădeşte în toată splendoarea sa, ştiut fiind că zăpada cea mare deobicei în a treia lună din an îşi are locul pe văile şi căldările glaciare de la înălţime.

Dacă Bucegii cei semeţi sunt arhicunoscuţi iubitorilor de natură, nu acelaşi lucru se poate spune despre unul dintre cele mai vestice bastioane ale Meridionalilor, în speţă arealul Munţilor Ţarcu.

Aceste culmi din umbra Retezatului, ce tălăzuiesc orizontul la altitudini frecvent peste 2100 de metri sunt mândria Banatului, deşi – geografic vorbind – situarea lor în dreapta arterei hidrografice a Timişului (mai pe larg spus dincoace de Depresiunea Bistra-Timiş-Cerna, cu subdiviziunile Culoarul Bistrei, Culoarul Timiş-Cerna şi Depresiunea Caransebeşului) le „scoate” din competenţele Carpaţilor Bănăţeni.

Totuşi, împărţirea administrativă a României aduce Muntele Ţarcu în jurisdicţia Judeţului Caraş-Severin adăugând încă un plus de valoare capitalului turistic pe care regiunea îl are.

Am spus-o şi o repet: zona Caraş-Severinului, sprijinită fiind şi de frumuseţile vecinilor hunedoreni, mehedinţeni sau gorjeni, se prezintă imbatabilă la nivel naţional din punct de vedere al potenţialului natural!

Muntii Almajului: deasupra "Tarii Florilor de Mar"

Morile de apa din Eftimie Murgu – Cheile Rudariei – Cantonul Halanga – Valea Rudariei Mari – Culmea Pregheda - Varful Svinecea Mare – Stana Rudarica – Valea Rudariei Mici 

In grupa de munti a Banatului, Almajul ocupa partea de sud-est a acestora supraveghand Defileul Dunarii pe cea mai spectaculoasa portiune a sa, inclusiv pe sectorul Cazanelor dintre Dubova – Mraconia. La nord si nord-vest, tranzitia intre acesti munti si cei ai Semenicului, respectiv ai Aninei, se face prin inlesnirea data de Depresiunea Almajului, drenata in cea mai mare parte a sa de raul Nera. Este locul de trainica intalnire al pitorestilor culmi submontane cu luncile si terasele joase ale „Tarii Florilor de Mar”, cum mai este denumita depresiunea, datorita livezilor de pomi roditori care impodobesc aceste meleaguri. Tot in aceasta subunitate de relief intalnim secularele sate almajene, cu locuitori harnici si primitori, care nu stau prea mult pe ganduri in a omeni si sfatui calatorii ce le calca vatra asezarilor.

Prezenta la est a sectorului dinspre aval al Culoarului Tectonic Timis-Mehadia-Cerna a facut ca Muntii Almajului sa apara distinct in relief, printr-o diferenta mai mult decat clara comparativ cu grupele montane vecine, meridionale, mult mai masive si cu altitudini superioare. Inspre vest, pragul despartitor al acestor munti fata de cei ai Locvei il avem marcat prin Culoarul Liubcova – Sopotu Nou, dincolo de care inaltimile devin si mai modeste, abia trecand pe alocuri de 700 de metri. Fundamentul acestor munti este dat de rocile cristaline, strapunse de granite si grabrouri, acestea din urma ca o dovada a magmatismului ce a cochetat la un moment dat cu zona si care are meritul de a ne fi lasat, peste ere geologice, spectaculosul neck vulcanic Trescovat, din sudul Almajului. Dintre rocile sedimentare depuse peste cristalin, de un pitoresc aparte sunt calcarele jurasice si cretacice din zona Cazanelor Dunarii si arealul Svinita – Svinecea.