Traversarea Bucegilor pe bicicleta

Prima zi: Sinaia - DN 71 (spre Targoviste) - Cabana Cuibul Dorului - Saua Dichiu - Piatra Arsa - Cabana Babele - La Cerdac - Mecetul Turcesc - Varful Doamnele - Saua Batrana

A doua zi: Varful Batrana - Coltii Tapului - Saua Strunga - sub Muntele Grohotisul - Valea Bangaleasa - Moieciu de Sus - Moieciu de Jos - Bran - Tohanu Nou - Rasnov - Paraul Rece - Predeal - Sinaia

Surmontarea Muntilor Bucegi pe doua roti a devenit un must-have pentru multi amatori de pedala, asfaltarea drumului dinspre Sinaia spre Saua Dichiu – Piatra Arsa deschizand atat apetitul celor care se antreneaza pentru teluri inalte (concursuri de uphill, maratoane mtb), cat si al curiosilor care vor sa-si treaca in palmares acest traseu de catarare pe doua roti, devenit din ce in ce mai popular.

In cea de-a doua categorie ne-am inclus si noi, grupul de prieteni (Nicu, Ionut, Mihai, Alin) adunat spontan intr-o zi de vineri la sfarsitul lui iunie, hotarati sa ne fortam limitele personale printr-un traseu cat mai extins in tinutul Bucegilor, incepand cu drumul anterior mentionat. Personal am mai facut acest traseu cu bicicleta, pe vremea cand soseaua nu era asfaltata (anul 2010), iar zona de platou a mult incercatului masiv era mult mai putin strabatuta de hoardele de autovehicule, daca e sa ne raportam la situatia de azi...

Vorbind despre tura de fata, vineri seara trenul personal de la Gara Basarab (ora 18:03) ne va inlesni apropierea de Sinaia in mai putin de 3 ore, in statiunea prahoveana urmand sa ne odihnim pentru a purcede a doua zi la o ora decenta in aventura ce ne va solicita din plin pe parcursul a doua zile. 

La intersectia DN 71 cu soseaua asfaltata ce duce spre Piatra Arsa

Sambata dimineata o pana a subsemnatului si un lant al carui quick-release a cedat, in cazul altui component al trupei, vor fi intamplarile mai importante ale startului, gasindu-ne in plin fuleu pe DN 71 Sinaia – Targoviste, aproape de intersectia cu drumul care trece pe langa Cabana Cuibul Dorului, in inaintarea spre Saua Dichiu. Auspicii nefavorabile inca de la debutul traseului, insa se vor dovedi evenimente aproape singulare pe durata urmatoarelor zile, astfel ca vom avea parte de o escapada pe cinste!

Urcarea este istovitoare, diferentele de tonus intre componentii trupei fragmentand destul de mult acest suis. Adaugam la favorizarea deselor opriri reprizele scurte de ploaie sanatoasa de vara, precum si eschivele facute pentru a evita masinile de teren second-hand care circula constant intre Sinaia si Platoul Bucegilor, „parazitand” practic telecabina statiunii, prin deturnarea turistilor care asteapta la statia de imbarcare pentru a ajunge la Cota 2000. Este una din bilele negre ale asfaltarii acestui drum, poluarea si zgomotul masinilor 4x4 de ocazie care misuna foarte des pe serpentine creand un disconfort major atat pentru ciclisti, drumeti, cat si pentru mediul inconjurator (vezi si: http://m.jurnalul.ro/special-jurnalul/anchete/jandarmeria-a-oprit-jeepurile-care-mergeau-la-babele-628852.html ).

Momente de respiro pe drumul spre Saua Dichiu

Incercam sa ne adaptam situatiei, „boost-ul” de energie cu care combatem oboseala dar si marlania fiind dat – din loc in loc – de deschiderea peisajului atat spre abrupturile impunatoare ale Bucegilor, cat si spre ansamblul Vaii Prahovei si al culmilor domoale de vis-a-vis, din generic intitulatii Munti ai Garbovei.

Cu putin inainte de Saua Dichiu avem un dialog cu posesorul unei masini de teren aflat in coborare dinspre platou, acesta incercand sa ne convinga cum ca e dispus sa ne faca un bine, in schimbul a 20 lei/persoana fiind gata sa ne transporte cu tot cu bicle pana la Piatra Arsa. Ne amuzam atat de incapacitatea individului de a intelege logica ascensiunii noastre „la pedala”, cat si de disperarea acestuia de a produce bani, gandindu-se ca va scuti drumul pana in Sinaia pentru a pescui potentialii clienti din preajma telecabinei.

Dupa aproximatic 3 ore de la startul in aceasta zi de pedalat trecem rapid pe langa popasul amenajat in Saua Dichiu, „indulcirea” traseului datorata diminuarii rampei dandu-ne un nou suflu in efortul nostru de surmontare a diferentei de nivel. 

Aproape de Piatra Arsa

Curand trecem prin dreptul Varfului cu Dor si a Cotei 2000, pentru a intui din zona Seii Laptici punctul terminus al soselei asfaltate, acolo unde masinile se opresc, manelele se pornesc, iar papucii de plaja si adidasii chinezesti devin „arsenalul” de baza pentru continuarea traseului spre Babele.

In plan intermediar se zaresc zecile de masini
parcate la capatul drumului asfaltat

Odata ajunsi la aglomeratia de turisme ne mahneste si mai mult amploarea antropizarii haotice, patrunderea arterei rutiere sistematizate in plin sit Natura 2000 deschizand o Cutie a Pandorei, din care pe langa zgomot si poluare cu gaze de esapament, au rasarit si alte constante cum ar fi deseurile aruncate te miri unde, nevoia de suveniruri prin distrugerea vegetatiei (de genul jneapanului, rododendronului etc.), iar porumbul fiert si plimbarile in echipament de plaja pe platou intregesc tabloul neaosismului modernist...

Cele relevate mai sus reprezinta pentru noi inca un stimul pentru a pedala febril pe off-road-ul ce abia incepe, astfel ca distanta pana la Babele va fi biruita relativ rapid.

Cabana Babele

In preajma cabanei si a obiectivelor geologice arhicunoscute, puzderie de lume de tot felul! Ne amuzam in dreptul Sfinxului, atunci cand un individ aflat langa populara stanca este indemnat de la departare: „-Faraoane, da-te mai la stanga sa te prind in poza!”. Impecabila alaturarea „Faraonului” cu Sfinxul! :)

Anterior acestui moment de destindere facem front comun cu alti biciclisti si turisti in dreptul Cabanei Babele, atunci cand incercarea noastra de a umple bidoanele cu apa de baut din grupul sanitar al cladirii este cat pe ce sa se transforme in conflict deschis, amenintarile barmanului tuciuriu mergand pana la telefoane date de acesta, chemand ajutoare din preajma telecabinei pentru a combate cutezanta calatorilor insetati de a atenta la lichidul vital, in alt fel decat prin plata la bar. Jenant moment si un gust amar ramas in urma, insa problema persista de ceva timp, iar calitatea oamenilor care lucreaza in ospitalitate pe platoul acestor munti lasa de dorit...

Dincolo de Babele agitatia se domoleste, peisajul este potentat de „clocotul” norilor care colinda neostoiti vaile si culmile alpine, iar pedalatul la altitudine revine la statutul de activitate placuta, de deconectare de la agitatia cotidiana.

Inneguratele abrupturi apusene ale Bucegilor

Releul de pe Costila ne saluta de la departare, la fel ca si culmile apusene ale Bucegilor, situate dincolo de Valea Ialomitei. Pe unul dintre acele promontorii greoaie se zareste, vag, refugiul ce speram sa ne adaposteasca peste noapte, insa pana in Saua Batrana mai avem de tras!  

Valea Cerbului

Acele Morarului

Costila

Cu Varful Omu pe fundal

Varful si Cabana Omu se apropie din ce in ce mai mult in peisaj, iar Acele Morarului strapung vazduhul cu indrazneala cu care ulii se arunca din loc in loc in valmaseala de curenti aerieni ai acestei dupa-amieze instabile. In zona trecerii de La Cerdac sporim doza de adrenalina, anumite portiuni ale potecii fiind strabatute din saua bicicletei. 

La Cerdac

Trecem cu brio aceasta bucata putin mai expusa, dupa care continuam traseul pe langa bicla, spre stanga, pentru a zabovi pe pajistea de deasupra Mecetului Turcesc, stanca ce constituie si obarsia Ialomitei. 

In plan intermediar: Mecetul Turcesc

      Am omis cu buna stiinta ascensiunea pana la Varful Omu, pentru a nu compromite obiectivul acelei zile, repsectiv atingerea pana la apus a adapostului din Saua Batrana. Este ora 19:30 – la 11 ceasuri departare de start – iar efortul acestei zile de pedalat si push-bike isi spune cuvantul. Portiunea inclinata de impins la bicla pana spre cei 2402 metri de apogeu ai Muntelui Doamnele ni se pare o eternitate, insa din acest punct incepem sa culegem si primele roade ale urcusului cvasi-permanent dinspre Sinaia. 

Bucegiul profund

Pedalam in lumina inserarii, in inima Bucegiului profund, ferit de profani, iar culmile branene se infiripeaza rand pe rand din spuza de nori a acestei zile capricioase de sambata. Avem parte de o coborare superba pana in zona Abrupturilor Gutanului, printre tufele de rododendron care impestriteaza pajistea de altitudine.

Rand pe rand, trecem prin dreptul obiectivului 28-135mm al Canonului lui Mihai, ocazie pentru acesta de a prinde niste instantanee interesante cu fiecare dintre noi, inclusiv niste trante cu bicla, care nu au avut urmari prea grave.

Un ultim hop este dat de portiunea compacta de jnepenis prin care se infiripa poteca in drum spre Saua si Refugiul Batrana. Rezistam cu greu asaltului crengilor acestui relict glaciar, incercand pe cat posibil sa ridicam vehiculele pe deasupra intinderii de rasinoase.

Izbavirea este data de aparitia la mica distanta de limita arealului inchegat al jepilor, a iglu-ului din fibra de sticla. Suntem la 2170 metri, punctul final al acestei zile, dupa circa 12 ore de la plecarea din Sinaia. In refugiu gasim compania a 6 drumeti, insa spatiul este destul de mare pentru a bivuaca lejer, ramanand loc si pentru depozitarea bicicletelor.

Ne delectam cu un amurg superb spre Culoarul Branului si o parte a Tarii Barsei, iar fulgerele intuite dincolo de spinarea calcaroasa a Pietrei Craiului prevestesc o noapte deloc linistita din prisma conditiilor meteo. Ragazul este insa indestulator pentru a savura o gura de vin oferita de anturajul de ocazie gasit la Batrana, iar intensitatea cu care astrul nocturn razbate printre norii razleti ne aminteste faptul ca ne aflam in fata evenimentului astronomic botezat „Super Luna” (respectiv suprapunerea fazei de Luna Plina cu apropierea corpului ceresc la cea mai mica distanta fata de Terra).

Super Luna

O seara magnifica, ce ne va indemna la un somn profund, fragmentat doar de panica creata in priciurile superioare, atunci cand ploaia torentiala din miez de noapte va lasa loc infiltrarilor de apa pe la imbinarile refugiului, fortand o parte din rezidentii temporari sa se regrupeze.

A doua zi la refugiu

Piatra Craiului se zareste la orizont

Magura Codlei apare in plan intermediar, dincolo de Muntele Gaura

A doua zi facem fotografiile de rigoare in zona Seii Batrana, dupa care ne luam ramas bun de la prietenii de-o noapte, pornind in ultima etapa a acestei frumoase incursiuni „velo” din Bucegi.

O foarte scurta urcare pana in Varful Batrana (2181 m) ne deschide orizontul spre greoaiele culmi ale Masivului Leaota, loc de pribegie dar si de pedalat pe distante lungi si extenuante, in imensitatea peisajului auster de inaltime, bantuit doar de turmele de oi si vantul neinduplecat. 

Privind spre Leaota

Mult mai aproape, in muntii care ne gazduiesc, se zareste intrarea superioara in spectaculosul canion al Horoabelor, ce debuseaza in Valea Ialomitei, undeva intre Pestera si Padina.

Vom continua traseul printr-o descindere splendida ce ne scoate la poalele Coltilor Tapului, acolo unde poteca se stabilizeaza mult sub culme, la aproximativ 2000 metri altitudine, inaintand cu inclinatie minima pe o distanta de mai bine de 1 kilometru.

Pe langa Coltii Tapului

Privind in urma ne minunam de autonomia pe care ti-o da bicicleta atunci cand strabati carari montane, Varful Batrana – de unde am admirat departarile cu numai cateva minute in urma – vadindu-se la o departare deja considerabila.

Pe nestiute ajungem in Saua Strunga (1909 m), putin mai sus de refugiul cu acelasi nume, loc de cotitura de unde vom incepe usor, usor, retragerea din Bucegii ce ne-au adapostit pedala si pasii cale de doua zile. Este momentul sa admiram abrupturile apusene ale maretului munte, poteca ingusta marcata CR (Cruce Rosie), cu multe denivelari, permitand dese ruperi de ritm in avantul nostru ciclistic.

Sub abrupturile Muntelui Grohotisul

De sub Muntele Grohotisul va incepe o coborare abrupta prin padure, cale de 40 de minute nefiind rost de stat in sa. Anevoioasa aceasta ruta descndenta, insa odata ajunsi la confluenta Paraului Grohotisului cu Valea Bucsei poteca se va intrema, dand nasterea unui drumeag din ce in ce mai reliefat, riveran Vaii Bangaleasa (formata din confluenta celor doua paraie mentionate anterior).

La confluenta

 Practic este momentul mult asteptat de participantii la aceasta tura, adrenalina intensificandu-se pe masura ce bicicletele alearga la cote ametitoare, pana la intalnirea asfaltului, in perimetrul Moieciului de Sus.

Pe Valea Bangaleasa

Si ca experienta sa fie de neuitat, ploaia puternica, de vara, pornita brusc, ne va acompania in velocitatea cu care vom trece prin pitoreasca asezare, intr-un final reusind sa ne adapostim in zona Vaii Gradistei, sub o prelata de la o terasa de sezon.

Torentiala de la Moieciu de Sus

Incredibil contrastul intre cele 37 grade Celsius din sudul tarii si ploaia rece din zona Moieciului, acompaniata de temperaturi modeste, care ne-au adus aproape de pragul hipotermiei! Din fericire ne-am revenit destul de rapid pentru a profita in continuare de orele de pedalat ce ne vor desparte de completarea circuitului, prin atingerea Sinaiei, pe partea cealalta a muntelui.

Urmeaza peregrinari prin Moieciu de Jos, apoi prin Branul arhicunoscut, acolo unde voia buna si apetisantele produse etalate in cadrul Festivalului de Gastronomie anual ne vor imbia la un popas de mai bine de un ceas.

La Bran

Dincolo de aceasta din urma asezare drumul se statorniceste prin zona depresionara a Tarii Barsei, cale de 12-13 kilometri pana la Rasnov. In intregirea circuitului de doua zile din arealul bucegean vom avea parte de o noua incercare atunci cand din cei 20 de kilometri ai drumului national 73 A (Rasnov – Predeal), 14 kilometri vor insemna urcare pana la Paraul Rece, intrebuintandu-ne practic ultimele farame de resurse si obligandu-ne la popasuri dese si push-bike-uri pe multe portiuni. 

Una peste alta, la ora 19:15 ne gasim la Paraul Rece, pregatiti de coborare, graba spre Predeal sau Sinaia diminuandu-se stiut fiind faptul ca ultimul tren personal care favorizeaza calatoria in compania bicicletei a parasit Valea Prahovei in jurul orei 18:00.

Vom cobori relaxati cei 23 kilometri spre Sinaia incheind astfel un itinerariu obositor dar foarte spectaculos! Aventurile noastre vor continua si in Statiunea Regilor, refuzul nasilor de la trenul InterRegio de 19:57 si de la InterCity-ul de 21:34 de a ne primi in tren cu biclele lasandu-ne captivi in aceasta asezare pana luni dimineata, atunci cand personalul de 05:12 va constitui calea de retragere spre Bucuresti.

Se poate spune ca am avut prilejul sa strabatem o buna parte din culmile Bucegilor, o farama din Culoarul Branului si Tara Barsei, pentru a ne intoarce prin greoiul dar aerisitul drum de Paraul Rece (insinuat printre Clabucetele Predealului), definitivand circuitul veloturistic prin Culoarul Vaii Prahovei.

O tura la indemana oricui, atata timp cat este inzestrat cu vointa, nonconformism si dragoste pentru natura si pedalat, iar imensitatea peisajului, padurile, apele, drumurile neasfaltate, aerul curat, efortul aerob, sunt doar cativa din factorii constituenti ai unui periplu montan ce are toate sansele sa umple intr-un mod placut tolba cu amintiri a celor ce se incumeta, pe doua roti, sa iasa din monotonia existentei urbane!


Traseul pe Bikemap:

http://www.bikemap.net/en/route/2202285-traversare-bucegi/?newly_saved=true#/z10/45.3888,25.39215/terrain