Mausoleul de la Marasesti: intre solemnitatea locului si penibilul unor vizitatori

             Apogeul incarcaturii emotionale vis-à-vis de insemnatatea, amploarea si consecintele Primului Razboi Mondial pentru poporul roman, prinde contur in zona Marasestiului vrancean, acolo unde se gaseste maretul edificiu cu valente comemorative – dar si de osuar – inaugurat in anul 1938.

            Pe locul “Verdunului Romanesc” (unde 480 de ofiteri si circa 21.000 de osteni ai acestei tari si-au gasit cu barbatie sfarsitul) o stare de solemnitate amestecata cu o adanca nelinsite si tulburare, iti este transmisa indeosebi in interiorul impunatoarei cladiri.

            Initiativa ridicarii Mausoleului Eroilor a avut-o Societatea Ortodoxa Nationala a Femeilor Romane, iar o mare parte din soldatii cazuti in acele zile si ingropati in viile boierului Georges Ulise Negropontes au fost reinhumati in anul 1924 in criptele viitorului monument, in prezenta Reginei Maria, supranumita “Mama Ranitilor” sau “Regina-Soldat” pentru atitudinea ei activa din timpul Razboiului.

            In total, in cele 163 de cripte (154 individuale si 9 comune) din cele 18 culoare ale Mausoleului sunt adapostite osemintele unui numar de 5073 soldati si ofiteri romani, dintre care 1926 sunt nominalizati, restul fiind eroi necunoscuti.

            In galeria Cavalerilor Ordinului “Mihai Viteazul” isi dorm somnul de veci, printre altii, bravi ofiteri precum maiorul Grigore Ignat sau locotenentul Gabriel Pruncu.        

               Tot pe acest coridor impresioneaza si cripta Mariucai Zaharia, fetita de 12 ani care a reusit sa ofere zile in sir, dintr-un post de observatie situat intr-un copac, informatii pretioase cu privire la pozitia si miscarile de trupe germane, sergentul telefonist de la baza arborelui fiind astfel in masura sa transmita artileristilor amplasamentul din teren al inamicilor.

            Dupa contemplarea criptelor aflate pe culoarele monumentului ajungi si in „inima” acestuia, fix in centrul geometric tronand sarcofagul generalului Eremia Grigorescu, comandantul de prestigiu al Armatei a I-a Romane, celebru si pentru dictonul: „Pe aici nu se trece!”.

            Per ansamblu, monumentul are o valoare istorica, artistica si urbanistica exceptionala! 

            Cupola Gloriei (partea superioara a monumentului, inalta de 30 de metri) prezinta la exterior o friza ale carei basoreliefuri sunt realizate de remarcabilii sculptori Ion Jalea si Corneliu Medrea, iar fresca din interior este rodul efortului creativ al pictorului Eduard Saulescu. 

              Valoarea edificiului este sporita si de existenta in incinta complexului a unui muzeu de profil in care se pastreaza documente, fotografii, armament si echipament militar din epoca.

            La momentul actual se constata un interes crescut al oficialitatilor franceze pentru a include Mausoleul de la Marasesti in Patrimoniul Mondial al UNESCO. Cei mai inversunati sustinatori ai acestui demers sunt diriguitorii Departamentului Meuse din Regiunea Lorena, areal unde a avut loc Batalia de la Verdun.

            Marasesti, Verdun si Isonzo sunt zonele unora dintre cele mai rasunatoare batalii din Primul Razboi Mondial, iar aniversarea in 2014 a unui secol de la debutul ostilitatilor s-ar dori sa uneasca respectivele localitati in jurul unui „turism al amintirilor”.

            Lobby-ul frantuzesc pentru Mausoleul de la Marasesti este alimentat si de contributia din Razboi a generalului Henri Mathias Berthelot si a Misiunii Militare Franceze, ce au pus umarul la reorganizarea trupelor romane, retrase in zona neocupata a Moldovei. Se spune ca feldmaresalul August Von Mackensen, inspectand zona frontului de la Curbura Carpatilor, ar fi transmis superiorilor: „Ne vedem in doua saptamani la Iasi!”. Cu atat mai importanta devine vitejia ostasilor romani si contributia franceza, cu cat prestigiul militar al acestei personalitati a celui de-Al Doilea Reich era arhicunoscut in epoca.

            Potentialul turistic al Mausoleului este fabulos, fiind sporit si de vecinatatea drumului european E85. O eventuala includere a acestui obiectiv in Lista UNESCO ar insemna o gura de oxigen pentru „industria fara fum” a Vrancei, iar circuitele turistice care sa inglobeze monumentele de aceeasi sorginte de la Marasti, Oituz, Focsani, Soveja s.a., ar aduce plusvaloare economiei zonale.

          Dincolo de spectrul avantajelor economice, cultul eroilor si grija pentru miile de monumente din patrimoniul national care cinstesc memoria a peste 1,4 milioane de soldati jertfiti in luptele date in perioada 1877-1945, ar trebui sa preocupe mai mult autoritatile ce isi intorc fata spre acesti bravi osteni cazuti numai in zi aniversara sau in circumstante care tin de acumularea capitalului electoral!

         Iar grija pentru insusirea prin educatie a actelor de eroism national de catre marile mase tine foarte mult si de o mass-media in care cultivarea gusturilor este canalizata din ce in ce mai des pe paliere discutabile...

           In compania custodelui de la Marasesti, o simpla discutie legata de conditia vizitatorilor acestui monument, a scos la iveala informatii despre calitatea indoielnica a unora dintre cei care tranziteaza obiectivul, avand un comportament reprobabil, lipsit de norme de decenta, in arealul acestui loc de meditatie si aducere aminte.

           Imprejurarea a facut sa fiu martorul unei intamplari penibile, in vizita mea la acest obiectiv. Este vorba de un alai de nunta care a poposit in incinta monumentului comemorativ pentru a se realiza sesiunea oficiala de poze a mirilor. Apogeul acestei desfasurari de forte a fost dat de dorinta mirilor de a se imortaliza momentul oferirii buchetului cu flori in decorul punctat de catafalcul generalului Eremia Grigorescu.

            Unii ar vedea aceasta intamplare ca amuzanta. Cert este ca asocierea unui eveniment de viata, de bucurie si speranta, cu contextul unui mausoleu, a unui osuar in care vii sa te reculegi, da masura mentalitatii lamentabile a unor semeni de-ai nostri si ignorantei dezarmante fata de istoria neamului...