Conexiunea dintre ursul brun si potentialul de ecoturism al Romaniei

         Acum ceva vreme (mai 2012), o echipă de reporteri de la  Vlaamse Televisie Maatschappij (sau VTM), Belgia, a vizitat padurea virgină de la Șinca Veche, în Muntii Făgăraș, unde WWF protejează cateva sute de hectare de teren si paduri, dar si satul Viscri - model de convietuire a comunitătii locale cu natura si obiceiurile – facut celebru prin afinitatile care l-au legat pe Printul Charles de aceasta locatie.

          La adresa de aici poate fi vizionat un reportaj exceptional intocmit de flamanzi, reportaj care canalizeaza asa zisa situatie exploziva a ursilor carpatini - intr-o Romanie in care falsele probleme sunt la ordinea zilei - dinspre partea de isterie mediatica inspre cea de potential turistic neavalorificat (wildlife adventure), reportaj pe care autoritatile responsabile cu gestionarea turismului si a mediului ar trebui sa-l urmareasca extragand invatamintele de rigoare. 

          Ca o paranteza, versiunea in engleza a acestui documentar, uploadata pe youtube si preluata de sute portaluri din Romania si alte tari, a disparut cu desavarsire dupa un timp, ca si cum aerul constructiv, lumina pozitiva in care apareau respectivele carnivore mari si concluziile specialistilor cum ca se pot aduce mai multe venituri din alte activitati „mercantilistic prietenoase” legate de lumea acestor animale – excluzand vanatoarea – ar fi contrare unor interese de moment, menite sa doboare pana in buza disparitiei totale acest simbol al padurilor si Carpatilor Romanesti, cu care am convietuit de mii de ani, dar care s-a izbit in ultimele decenii de un obstacol imprevizibil. Iar acest obstacol se numeste globalizare prost inteleasa – si tot ce reiese de aici: vanatoare in scop de entertainment la indemana oricui, ursi captivi in scop de amuzament, nevoia de delicatese care sa inlocuiasca ordinarul porc pe masa potentatilor zilei, goana dupa un senzational prostesc a mass-mediei mainstream si alimentarea pe aceleasi cai a isteriei multor concetateni ai nostri cum ca suntem atacati de salbaticiuni (o stiti p-aia cu „Teroristii care trag din toate pozitiile!”). Iar exemplul unor tari ca Elvetia, care si-au exterminat si ultimul exemplar de urs bantuie mintea multora, inclusiv a specialistilor de ocazie care arunca mereu pe tapet cifre delirante de 6000 de ursi sau chiar mai mult, numar considerat nesustenabil pentru tara noastra. 

 
Tin sa amintesc (acelora care vor sa-si aminteasca) faptul ca acest numar este vehiculat de ani de zile la aceeasi valoare (6000) desi daca luam in calcul imputernicirile de vanatoare anuale eliberate pe banda rulanta (circa 350/an) si eludarea completarii acestor autorizatii de catre cei care infaptuiesc vanatoarea (scopul fiind folosirea aceluiasi document a doua, a treia sau a nu stiu cata oara pentru alte trofee!) reiese un adevarat macel al fondului cinegetic. Basca animalele cazute victime unor sateni si metodelor acestora rudimentare de exterminare (laturi, topoare etc.) sau pagubele colaterale reprezentate de ursoaice/ursuleti decedati prin asfixie mecanica in urma ingerarii de materiale plastice menajere (modelul Racadau). Sau tinerii ursi facuti zob de masini pe multe sosele ale unei tari in care nici nu s-a pomenit de notiunea „wildlife crossing”:   

 http://thesecondrendition.blogspot.ro/2012/07/wildlife-crossing-bridges.html  sau

http://arc-solutions.org/new-solutions/

sursa: aici

Pasarela pentru circulatia faunei salbatice in Olanda
(sursa: aici )

Pasarela pentru circulatia faunei salbatice in Germania
(sursa: aici )

          Cu referire stricta la respectivul documentar facut de belgieni, un rezumat al acestuia s-ar invarti in jurul ideii ca strainii stiu si vor sa ne arate ce comoara reprezinta ursul brun pentru tara noastra. Un expert flamand specializat in observarea ursilor din Alaska (dar si alti specialisti) raman impresionati de maretia ursilor bruni din Carpatii Romanesti. Concluzia vine natural din partea acestora: nu trebuie sa te duci pana in Kenya pentru a avea o experienta de wildlife, cand in Romania animale la fel de maiestuoase pot fi vazute foarte usor din observatoare special amenajate. Realizatorii reportajului gasesc si un nume pentru un eventual produs turistic de succes: SAFARI IN EUROPE - A NEW POTENTIAL SOURCE OF INCOME. Conditia: intelegerea padurii si a vietii ce pulseaza in aceasta, protectia animalelor salbatice, toate acestea fiind fundamentul pe care se intemeiaza un flux turistic constant. Se scoate in lumina si incredibilul contrast intre trend-ul european de intoarcere spre valorile naturii, in timp ce in Romania politica de stat din ultimii ani duce spre o diminuare a valentelor de mediu si a mostenirii culturale traditonale, sub auspiciile tendintei de exploatare intensiva a resurselor, dictata de interesele de grup. Finalmente, se concluzioneaza ca suntem un popor norocos pentru faptul ca avem asemenea exemplare de carnivore mari in niste paduri la fel de impunatoare, iar un management eficient al acestor resurse poate duce la prosperitatea atat a comunitatilor locale (prin turism), cat si a naturii deosebit de potentate pe meleagurile autohtone.

            Revenind la notiunea de "Wildlife adventure" (in Romania suntem familiarizati cu notiunea de "Safari", precum in Kenya, Tanzania sau Africa de Sud), pentru a va face o idee mai clara, mai jos aveti un exemplu din Costa Rica, unul din liderii mondiali in ecoturism:
http://www.wildlifeadventures.com/nature-tour/central-america/costa-rica/costa-rica-jungle-wildlife-and-volcanoes.html

Aceasta nisa de ecoturism este prezenta si in Europa, un top al celor mai importante destinatii fiind prezentat de The Guardian (intre noi fie vorba, ar trebui sa fim prezenti cu brio.in.acest.top!):

http://www.guardian.co.uk/travel/2008/dec/13/ten-best-wildlife-holidays-europe

Majoritatea turistilor iubitori de animale salbatice si de natura provin din UK, Italia si Franta, dar si alte tari europene si nu numai. Pe segmentul ursului brun, destinatia cea mai des intalnita este Finalnda, tara unde sunt inregistrati 1000-1600 de ursi:

http://www.mightyfinecompany.com/Finland+Adventure+Holidays/Prices-and-Excursions-for-Wild+Brown+Bear+Adventure+Holiday-75-728.aspx

Ursoaica si puii sai, in Finlanda
(sursa: aici )

           Romania apare, din pacate, preponderent pe segmentul de vanatoare de ursi bruni, tipic pentru o tara a lumii a treia in care resursele faunistice abunda si inca nu ne-am izbit de pragul de sus al diminuarii pana la disparitie a acestor animale mult ravnite ca si trofee:
http://www.romaniah/unting.com/taxe_servicii

http://www.visit-transylvania.us/adventure/bear-hunting-in-europe-transylvania.html 

http://www.tabakov-hunting.com/main/index.php?id=17

Vanatoarea la romani
(sursa: aici )

Un simplu studiu de caz (efectuat de o buna cunostinta a mea, domnul Laurentiu Bude) spune:
  
"Taxa pentru uciderea unui urs brun este in medie de 8000 euro, chiar si mai putin.
Pachetele de "Wildlife adventure" pot merge lejer intre  50-150 euro/zi, cu o durata minima de 3 zile. Datorita specificului, grupurile sunt mici de maximum 10 persoane. Sezonul cel mai prielnic in Romania pentru turismul montan este din mai-iunie pana in septembrie-octombrie.Banii obtinuti din uciderea unui urs pot rezulta din 6 grupuri de turisti veniti sa-i vada, la tarife minime!!!"

In vara trecuta Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului a cheltuit 250 000 euro pentru promovarea concertului Lady Gaga, cu scopul imbunatatirii imaginii Romaniei.
O simpla simulare ne spune: cu 200 000 de euro se pot organiza 20 de locuri de observatie a animalelor salbatice, iar cu 50 000 de euro se putea realiza o promovare pentru acest segment de nisa in UK, Italia, Franta sau alte tari.
Concluziile raman la latitudinea dumneavoastra!

          Referitor la rapusul ursilor, acum ceva vreme un vanator din zona Bucovinei facea o radiografie foarte pertinenta vis-a-vis de situatia de fapt a acestor animale, dar si cu referire la calitatea celor care practica aceasta indeletnicire. Citez:

„Ursul este într-un regres vizibil, atât din punct de vedere numeric, precum şi din punct de vedere al calităţii populaţiei. Cauza este antropizarea tot mai accentuată a habitatelor sale, chiar restrângerea habitatelor şi, nu în ultimul rând, vânătoarea IRAŢIONALĂ la nadă. Prin această metodă s-au eliminat exemplarele capitale, primăvara (martie - aprilie), înainte de perioada de împerechere. Având în vedere modul foarte uşor de organizare coroborat cu câştiguri materiale substanţiale s-au vânat exemplare de urs mult peste normal (s-a avut grijă la evaluarea efectivelor să se "umfle" numărul de urşi). Apoi, nu este etică o astfel de metodă de vânătoare (dacă poate fi numită metodă de vânătoare): primăvara, după ce ursul flămând iese din bârlog, să fie ademenit cu hoit; e clar faptul că ursul predominant va avea avea mai întâi acces la hrană, având grijă să se prezinte la oră fixă la punctul de hrănire, va fi reperat foarte uşor de maistrul de vânătoare, apoi raportat cu sârg la şefi, finalul fiind împuşcarea ursului din cazemata sigură împotriva oricărui contraatac ursin, vânătorul având timp destul să ochească. Cu părere de rău spun că astfel de vânătoare poate fi practicată şi de către o persoană imobilizată într-un scaun cu rotile. Nu recomand nici vânarea la goană (deoarece se pot împuşca femele), ci dibuitul, pentru că presupune o prospectare foarte amănunţită a terenului, necesită o condiţie fizică bună, răbdare şi atenţie din partea vânătorului. Acest rege al Carpaţilor merită un efort depus pentru a fi răpus, merită şanse de scăpare.” (sursa: http://www.vinatoare.ro/articol/perioadele-de-vanatoare-pentru-vanatul-din-romania )
            Citind randurile de mai sus mi-am adus aminte de o poveste ascultata acum ceva vreme undeva langa Lacul Vulturilor din Masivul Siriu: se pare ca la una din obisnuitele sesiuni de vanatoare la capra neagra, in zona Coltilor Bocarnei, a zabovit si Printul Dimitrie Sturdza. Asteptand momentul prielnic pentru a zari in catarea pustii sveltele animale s-a intamplat sa i se infatiseze de la distanta un tap semet, animal deosebit, adevarat exemplar capital. Atunci respectivul domn a spus: "Prefer sa platesc o parte din cat ar costa acest trofeu, insa asa ceva nu se vaneaza, ar insemna un sacrilegiu si un atentat la calitatea, la genetica  populatiei de capre negre din zona".
         Daca majoritatea celor care practica vanatoarea in incercata natura a Romaniei ar avea mentalitatea ce rasufla din exemplele insirate mai sus, as dormi linistit intr-o tara care as considera ca si-a atins maturitatea de stat civilizat. Pana una alta, inapoiata gandire a unor barbari de ocazie nu ma poate face decat sa-i dau dreptate lui Csibi Magor (director WWF Romania):

„De ce avem prea multi ursi? Avem prea multi ursi pentru că sunt foarte multi oameni care vor să vâneze în România”

P.S.:doua articole de acum ceva vreme, dar deosebit de interesante, pe teme similare, gasiti aici si aici