Creasta Munţilor Ţarcu - superlative la porţile Meridionalilor

Sat Borlova - Telescaun Valea Craiului - Poiana Seroni - Cuntu - Vârful Ţarcu - Şaua Şuculeţului - Şaua Şcheiului - Vârful Mătania (Nedeia) - Şaua Iepii - Vârful Pietrii - Dealul Negru - Vârful Scărişoara - sub Vârful Petreanu - Râul Mare - Sat Clopotiva

Vedere dinspre Ţarcu spre Godeanu

În ultima săptămână a lui martie, într-un interval de numai 4 zile, mi-a fost dat să păşesc în cele două extremităţi ale Carpaţilor de Miazăzi, pe meleaguri alpestre unde iarna încă se vădeşte în toată splendoarea sa, ştiut fiind că zăpada cea mare deobicei în a treia lună din an îşi are locul pe văile şi căldările glaciare de la înălţime.

Dacă Bucegii cei semeţi sunt arhicunoscuţi iubitorilor de natură, nu acelaşi lucru se poate spune despre unul dintre cele mai vestice bastioane ale Meridionalilor, în speţă arealul Munţilor Ţarcu.

Aceste culmi din umbra Retezatului, ce tălăzuiesc orizontul la altitudini frecvent peste 2100 de metri sunt mândria Banatului, deşi – geografic vorbind – situarea lor în dreapta arterei hidrografice a Timişului (mai pe larg spus dincoace de Depresiunea Bistra-Timiş-Cerna, cu subdiviziunile Culoarul Bistrei, Culoarul Timiş-Cerna şi Depresiunea Caransebeşului) le „scoate” din competenţele Carpaţilor Bănăţeni.

Totuşi, împărţirea administrativă a României aduce Muntele Ţarcu în jurisdicţia Judeţului Caraş-Severin adăugând încă un plus de valoare capitalului turistic pe care regiunea îl are.

Am spus-o şi o repet: zona Caraş-Severinului, sprijinită fiind şi de frumuseţile vecinilor hunedoreni, mehedinţeni sau gorjeni, se prezintă imbatabilă la nivel naţional din punct de vedere al potenţialului natural!

Ivor Porter sau România anilor ’40 văzută prin ochii unui englez

În 2012 un cetăţean britanic în vârstă de 98 ani, prieten necondiţionat al României, trecea în nefiinţă fără ca acest eveniment să facă mare vâlvă în spaţiul public autohton, ocupat pare-se cu chestii volatile, de moment, dar cu impact senzaţional mai mare.

 

Ivor Forsyth Porter – căci despre el este vorba – a fost un fin cunoscător al României, un apropiat al Regelui Mihai, un intelectual rasat, martor şi participant activ la o serie de evenimente decisive din anii ’40, toate acestea propulsându-l drept un veritabil erou britanic al celui de-Al Doilea Război Mondial.

sursa: telegraph.co.uk

Legătura acestuia cu România începe în anul 1939, atunci când a fost detaşat pe un post academic la British Council în Capitală, predând o bună bucată de vreme cursuri de limba şi literatura engleză, îndeosebi la Universitatea din Bucureşti. În 1941, pentru o scurtă perioadă a lucrat la Legaţia Britanică din România, iar de la 1 martie al aceluiaşi an a fost cooptat ca membru activ în cea mai temută organizaţie secretă a guvernului britanic: "Special Operations Executive" (SOE).

Esenţial despre România

România este un tărâm al contrastelor, călătorul sosit pe meleagurile sale putându-se întâlni cu lumea trepidantă, modernă, europeană a marilor oraşe, dar şi cu farmecul arhaic al unor zone rurale parcă neatinse de trecerea vremii. Şi tot prin contrast, România se prezintă cu tot ce are ea mai bun, imagini superb potenţate la nivel natural de către Divinitate şi sublim desăvârşite de factorul uman de-a lungul veacurilor de trainică dăinuire.

Aparţinem dintotdeauna Europei: geografic, istoric ne regăsim în milenii de locuire a spaţiului carpato-danubiano-pontic, cultural am lăsat moştenire umanităţii un portofoliu creativ de netăgăduit, iar ca popor suntem definiţi de bunătate, ospitalitate şi un caracter pozitiv intuit pe deplin de toţi cei care ne calcă locurile, îndrăgostindu-se iremediabil de această ţara.

România înseamnă oameni, etnii, tipologii şi caractere diferite, conturate după chipul şi asemănarea zonei de locuire, dar şi după tumultul vremurilor ce au închegat această ţară cu o serie de particularităţi incontestabile. Aici îşi duc traiul de secole români, ruşi lipoveni, tătari, turci, evrei, croaţi, sârbi, maghiari, germani, bulgari, armeni, toţi aceştia fiind făuritori ai unor culturi unice care s-au întrepătruns armonios în această întindere răsăriteană a Europei, dând naştere unui cumul de creaţii deosebit de interesante. Astfel, toţi avem o contribuţie la realizarea melanjului de atractivitate şi pitoresc ce ne defineşte locurile, inserându-ne cu brio în mozaicul civilizaţiei europene.

Postăvaru - un munte al contrastelor

Contradictiile din lumea montana a Postavarului sunt mai mult decat frapante. Iar cand fac aceasta afirmatie am in vedere amploarea relatiilor de apropiere sau de excludere pe care complexul natura – activitati umane l-a sadit aici.

Strict in ce priveste drumetia montana (dincolo de o simpla ascensiune cu telecabina pana in zona superioara a muntelui si o minima miscare pe culme!), indeosebi in sezonul alb masivul cu pricina sufera oarecum ca si flux al calatorilor “la pas”, indeosebi prin incetatenirea ideii ca avem de-a face cu un munte rezervat domeniilor schiabile de anvergura si al adapostului pentru “lumea buna” pe care statiunea Poiana Brasov il ofera prin traditie.

Bineinteles, traditia vorbeste si despre altceva: SKV, peste 120 de ani de turism pe aceste meleaguri,  prima cabana din masiv ridicata la 1883,  prima ascensiune de iarna efectuata in 1857, ambianta prieteneasca intre toate categoriile de vilegiaturisti s.a.m.d.

Vechea Cabana Postavaru ridicata de sasii ardeleni (sursa: aici)

Cert este ca daca acest domeniu carpatic ar fi fost situat intr-un judet mai putin potentat la nivel montan, acolo unde oamenii tanjesc dupa atmosfera de la inaltime, probabil s-ar fi transformat intr-un simbol gestionat ca atare in beneficiul tuturor grupurilor de amatori de sport si natura.

Una peste alta, atat prin obiceiurile statornicite cat si prin dezvoltarea pe versantul nordic a partiilor de ski si a facilitatilor de transport, cazare sau alimentatie publica, Postavaru reprezinta punctul de referinta pentru turismul romanesc pe componenta „alba”. Insa deficientele in functionarea acestui domeniu schiabil, care nu „transpira” la prima vedere sunt si ele destul de majore, cu un impact economic si de mediu deloc de neglijat.

Romania intre apatia societatii si asaltul final al capitalismului de cumetrie

Germenii unei societati fundamentate gresit/ Indolenta maselor/ Manipularea media/ Instrainarea resurselor/ Distrugerea naturii/ Neasumarea guvernarii

Sa ma ierte toti analistii, eruditii, editorialistii care s-au erijat mereu in atotcunoscatori ce stiu ce e bine pentru aceasta plamadeala de tara, insa o sa-mi exprim si eu parerea frustra despre ce se intampla pe ogorul  mioritic.

Sunt o cantitate neglijabila, o "oaie ratacita" a carei constiinta incearca sa evadeze din masa de manevra bine conturata a acestei tari, din acea turma de profani teleghidati care privesc pasiv la subminarea programata a entitatii numita Romania.

Pur si simplu sunt un individ devenit din ce in ce mai alienat intr-o societate inerta, societate pe care nici sfidarea grosolana la care este supusa de o clasa politica perfida si nici obedienta carmuitorilor in fata intereselor straine sau de grup transpartinic autohton nu o mai scot din adanca stare de vegetare.

Sunt victima unor idei aglomerate subit, in preajma unor evenimente fara precedent pentru tara noastra, vorbind aici de tavalugul, de virulenta cu care s-au abatut asupra noastra intreaga suita de mizerii globaliste care culmineaza cu Gold Corporation, Chevron, Bechtel, Exxon, OMV, Sterling…si lista poate continua.

Pot fi catalogat oricum, insa am o varsta la care ticalosiile la care asist/asistam metodic in aceasta tara au inceput sa-mi alimenteze o angoasa ce adesea se transforma in sila si resemanre, ori din contra, in inversunare, darzenie.

Dinspre Bucegi spre enigmatica Leaota. Tainul drumetiei solitare

Cota 2000 - Saua Laptici - Cabana Padina - Saua Strunga - Saua Bucsa - Muntele Dudele - Curmatura Fiarelor - Muntele Jugureanu - Muntele Mitarca - Varful Leaota - Muntele Rateiului - Cheile Rateiului
Trei zile in imensitatea muntelui. Anduranta si linistire sufleteasca

In umbra triumviratului format din arhicunoscutele masive ale Bucegiului, Pietrei Craiului si Iezerului sta un urias adormit, impunator prin prezenta, dar putin cunoscut de catre iubitorii de natura. Este vorba de Leaota, munte neumblat pe cararile caruia ai sanse reale sa intalnesti o vulpe, un cerb sau orice alta vietuitoare, mai putin o prezenta umana. Doar milenara traditie a pastoritului ii insufla din atributele antropicului, insa in cea mai mare parte a anului vorbim de niste culmi arareori batute de pasul calatorului.

Privind in departare, asezarile care talazuiesc poalele masivului precum si luminitele ce razbat de la Cota 2000 si Costila din Bucegiul de vis-a-vis iti amintesc ca esti la o aruncatura de bat de traditionalele destinatii turistice ale Vaii Prahovei si Culoarului Rucar – Bran. Dar pe cat de aproape la nivel macrogeografic, pe atat de departe se vadeste civilizatia pe masura ce te afunzi in tinutul acestor munti, tinut al carui apogeu altitudinal concentreaza un efort fizic si de timp destul de consistent indiferent de punctul cardinal dinspre care te indrepti spre cei 2133 metri altitudine ai Varfului Leaota.

Iar daca tainul drumetiei pe aceste meleaguri ti-l harazesti doar tie insusi, intr-o excursie solitara, vei avea ocazia sa meditezi asupra binecuvantarilor vietii, intr-o zona – paradoxal – mai apropiata de tumultul marilor orase decat iti puteai inchipui.

Mi-a fost dat sa strabat de unul singur drumurile enigmaticei Leaote, atunci cand in primul mitan al unui noiembrie, m-am regasit la ceas de amiaza in Sinaia, in plin proces de apropiere de „muntele de peste munte” caruia ii voi aloca 3 zile, din care una de tranzitie inspre/dinspre acest areal discret al Carpatilor de Miazazi. Data fiind situarea masivului vizat dincolo de Bucegi, precum si dependenta mea de mijloacele de transport in masa, am ales varianta cea mai rapida de apropiere catre Leaota, anume telecabina spre Cota 2000, de unde urma sa fac o traversare pana la Padina, clasic punct de plecare spre zona mea de interes.

Asadar la ora 15:30 ajung pe platoul montan la poalele caruia se desfasoara Statiunea Regilor, delectandu-ma cu ambianta demiurgica, inghetata, inspre Valea Prahovei si molcomele inaltimi ale Baiului de dincolo de aceasta.

Refugiul Călţun sau sindromul turismului indezirabil

Curatenie de toamna/Observatii pertinente/Pareri constructive

Fagarasul este locul multor superlative geografice autohtone, atragand ca un magnet amatorii de drumetie, de natura pura si altitudini ce sfideaza vazduhul intr-un fel nemaintalnit in spatiul montan romanesc. Crenelurile crestei principale, absolutul varfurilor Moldoveanu si Negoiu, mirificul lacurilor si vailor glaciare, multitudinea de culmi laterale, eleganta soselei Transfagarasan, iata doar cateva atribute care cladesc aura de suprematie a acestei grupe meridionale, transformand-o intr-o destinatie turistica de top.

An de an, fluxurile de calatori care se indreapta spre inaltimile Alpilor Transilvaniei devin din ce in ce mai consistente, favorizate fiind atat de regasirea de catre societatea romaneasca a apetitului pentru natura si frumos, cat si de contextul pietei turistice libere, globale, interesul strainilor pentru componenta montana autohtona fiind mai mult decat evident.

Lespezi-Caltun si Negoiu vazute de sub Varful Laitel

Insa activitatile de recreere la nivel de masa si prost gestionate pot face mai mult rau decat bine afectand intr-un mod nedorit puritatea naturii, a acelei dimensiuni materiale care potenteaza circulatia turistica si da valoare unei “industrii fara fum” sanatoase. Este o relatie simbiotica pe care multi o percep in teorie, dar care da adeseori rateuri in practica.

Muntii Bargaului - Varful Heniu Mare si farmecul plaiurilor nasaudene

Comuna Ilva Mica - sub Varful Maguri - Varful Heniu Mare - Varful Muncelului - Sat Tureac


Nu multa lume stie, insa tara noastra inglobeaza cea mai mare intindere montana de pe continent situata in cadrul aceleiasi granite. Carpatii Romanesti (in suprafata de aproximativ 80.000 kmp, respectiv o treime din teritoriul Romaniei) sunt deosebit de complecsi, cu unitati montane mai mult sau mai putin fragmentate, de sorginte petrografica diferita si altitudine asisderea.

In general interesul calatorilor urmeaza acelasi palier al diversificarii, multele masive si inaltimi ce impodobesc meleagurile romanesti fiind strabatute sau, dimpotriva, ignorate de catre cei pe care “chemarea muntelui” i-a fascinat intr-un fel sau altul. Paradoxal cea de-a doua categorie, a muntilor putin umblati, primeaza in ansamblul Carpatilor Romanesti, comoditatea, apetitul pentru superlative geografice sau certitudinea unor zone recunoscute turistic franand spiritul de explorator al multor potecatori autohtoni.

Insa muntele ofera satisfactie si dincolo de crenelurile maiestuosului Fagaras, de calcarele Apusenilor sau ale Pietrei Craiului, de relieful spectaculos al Retezatului, Rodnei si altor podoabe de genul. Muntele este frumos la orice altitudine, de multe ori lipsa sau sporadicitatea fluxurilor si marcajelor turistice facandu-te sa te adancesti – la propriu si la figurat – in profunzimea fiintei sale, prin paduri semete, pe culmi golase sau vai animate de susurul apei, pe poteci putin schitate sau rute spontane, intregul bagaj de informatie vizuala, auditiva, olfactiva dar si efortul istovitor inerent oricarei calatorii conturand o satisfactie de sine tradusa prin acele „baterii incarcate” cu care abordezi ulterior traiul in tumultosul mediu urban.

In tinutul de sus al Carpatilor Rasariteni, dincolo de Depresiunea Dornelor si cea a Campulungului, se ridica spre vazduh culmi care mai de care mai interesante. Avem seria de munti vulcanici (Oas, Ignis, Gutai, Tibles) care inchid dinspre vest si sud-vest Depresiunea Maramuresului. La polul opus, sanctuarul frumoasei Bucovine este potentat de Obcinele domoale, prietenoase si bucolice dezvoltate pe structura sedimentara a flisului. In centrul grupei spectaculosul masiv cristalin al Rodnei (denumit si „Fagarasul Nordului”) se continua spre sud-est cu domeniile pastorale ale Suhardului, pentru ca Tinutul Maramuresului sa-si desavarseasca atractivitatea prin muntii cu acelasi nume, in care Farcaul, Toroiaga sau Pop-Ivanul sunt profiluri verticale de deasupra carora panorama atinge sublimul. Un tinut montan deosebit de complex si captivant, caracterizat prin cea mai mare intindere pe latime din ansamblul Orientalilor (circa 130-140 km desfasurare intre Muntii Oasului si Obcina Mare).