Invataminte utile pentru posesorii de prieteni necuvantatori

      Pentru iubitorii de animale, in special pentru cei care au un prieten necuvantator in grija, ii invit sa lectureze randurile de mai jos, pe care le astern in speranta ca se pot trage anumite invataminte din experienta prin care a trecut cainele meu.

FAPTELE: 

Cea care imi fericeste in multe momente ale zilei prin caracterul sau jovial, empatic, bucuria ce o emana in prezenta stapanilor, cheful de viata ce de multe ori ti-l transmite si tie, celui napadit de grijile si stresul cotidian, se numeste Tessa, o catelusa ciobanesc german in varsta de circa 3-4 ani. Aproximez varsta, deoarece soarta acestui frumos animal a fost sa fie gasit de o persoana binevoitoare intr-o situatie mai mult decat cinica, respectiv legata de un copac cu o sarma, in mijlocul campului, undeva pe la Clinceni (Judetul Ilfov). 

Spatiul montan - oportunitati de dezvoltare in conformitate cu principiile turismului responsabil

Pe considerentul turismului responsabil, principalul argument pentru expunerile de mai jos va fi urmatorul: implementarea notiunii de dezvoltare durabila nu se poate realiza decat prin intelegerea relatiei simbiotice dintre activitatea de turism si mediul natural. Astfel, cu cat peisajul de ansamblu se apropie de veleitatile primare, naturale, cu atat circulatia turistilor este mai potentata. Invers, cu cat mediul inconjurator este mai antropizat (in sensul: degradat!), cu atat mai diminuat este fluxul turistic.

Carpatii Romanesti constituie cel mai salbatic perimetru montan al Europei si cel mai mare masiv muntos, de pe continent, aflat in cadrul aceleiasi frontiere. Acesti munti ocupa o treime din totalul suprafetei Romaniei (cca 80.000 kmp).

            Potentialul turistic al Carpatilor Romanesti este dat de:

-        o mare varietate a cadrului natural;

-        o consistenta zestre turistica antropica rezultata prin insumarea elementelor si vestigiilor arheologice, patrimoniului etnografic si cultural - istoric.

In aceasta ordine de idei, interesul crescand al turistilor straini pentru componenta montana romaneasca este dat de diminuarea atractiilor naturale si antropizarea accentuata a spatiului montan in tarile alpine ale spatiului Uniunii Europene, respectiv valentele ridicate ale factorilor de mediu, nealterati, din muntii Romaniei, fapt favorizant pentru deplasarea turistica – pe incoming - spre arealul carpatic national.

Incursiune in Masivul Naratu

Personal, escapadele in zona montana a Valcii au constituit  intotdeauna un prilej de desfatare si aduceri aminte, avand in vedere cei 3 ani de scoala petrecuti la poalele Coziei. Pe considerentul ca aceasta zona imi este familiara (fiindu-mi la indemana si in raport cu axele de transport) am mizat si de aceasta data pentru a efectua un traseu, avand in vedere ca aveam doar 2 zile libere la dispozitie.

M-am orientat astfel spre doua optiuni palpabile, Cozia sau Culmea Naratului, munti precum Latoritei, Tarnovu Capatanii, Buila-Vanturarita sau Lotrului presupunand un efort de timp mult mai consistent. Cum pe Cozia urcasem recent de 2 ori intr.-un interval mai mic de 3 luni, mi-am intors privirea spre salbatica zona a Naratului, cu oarecare reticente avand in vedere ultimele doua incursiuni (anul 2000 si 2002), despre care imi aminteam ca mi-au pus veritabile probleme de orientare. De fapt, fiind obisnuit in ultimele iesiri cu Bogdan la munte sa avem parte mereu de oarecare peripetii, si cum si el a insistat sa facem o drumetie intr.-o zona mai salbatica, am decis impreuna ca n-ar strica o “haladuire” prin acest perimetru in care stiam ca executi un adevarat exercitiu de vointa in identificarea marcajelor. Cu atat mai mult, efect benefic asupra nivelului de adrenalina putin incercat in ultimul timp era de dorit si binevenit!

Zis si facut: sambata dimineata, inceput de noiembrie, autogara Militari directia Ramnicu-Valcea, iar de-acolo un microbuz care ne lasa la gura de varsare a Vaii Lotrului in Olt. Ajungem la Brezoi, oras cunoscut atat prin amploarea industriei forestiere si a numarului de castigatori la Loto, cat si prin faptul ca reprezinta o veritabila “poarta” de intrare in fascinanta lume a a Vaii Lotrului si a meterezelor montane adiacente acesteia. Hotarasem deja sa facem acelasi traseu pe care l-am mai abordat acum cativa ani, respectiv: Brezoi – Vf. Valtureasa – Vf. Naratu – Stana Tarsa – Poiana lui Pavel – I.F. Lotrisor. 

Trecem grabiti pe langa “obiective” gen graffiti-ul din zona coloniei de baraci de pe vremea construirii amenajarilor hidrotehnice ale Vaii Oltului, apoi artera principala a centrului urban si primaria cu tenta de kitsch a orasului, pentru a ajunge in dreptul Monumentului Eroilor din Primul Razboi Mondial. De aici tinem soseaua care duce spre Voineasa cale de inca 300 m, iar apoi facem stanga pe o ulita pe care stiam ca se face iesirea spre padure pentru a aborda traseul. Eroare: dupa 5 minute de mers ne gasim in fata unui dig insurmontabil si a unei amenajari piscicole a unui satean, repere ce un aduceau deloc cu cele cunoscute de mine. Ne intoarcem la drumul principal si pornim pe urmatoarea ulita, mergem pana ajungem la un dig mai mic, in spatele unei dependinte si urcam un fel de scara de fier, apoi facem dreapta prin gradina unui om, pentru a intra propriu-zis pe valcelul specificat si in cartea regretatului Nae Popescu (“Muntii Capatanii”, Editura Sport-Turism, 1977 – old school da’ bun!!!).

Olimp - o aventura aproape perfecta

Dupa cum este arhicunoscut, fascinatia inoculata de Masivul Olimp se pierde in timp pana spre Antichitate, perioada in care exponentii de seama ai civilizatiei elene au glorificat aceste taramuri maiestuoase, imaginandu-si cum ca de la inaltimea gigantului munte zeii vegheaza cu putere de viata si de moarte asupra fiintelor trecatoare de pe Pamant.

Altitudinea impunatoare (Varful Mytikas – 2918 m, al doilea ca inaltime din Balcani), masivitatea, alura compacta, multele fatade ale muntelui, apropierea de mare si prestanta in relief de la distante deosebit de mari, iata doar cateva din atributele de spectaculozitate ce trezesc si astazi sentimente diferite in mintea si sufletul privitorului.

Contactul cu lumea de calcar a acestui masiv legendar s-a facut la jumatatea unui octombrie, atunci cand m-am hotarat sa dau curs ofertei unui prieten de a-l insoti intr-o excursie pe litoralul Vechii Elade, desi m-am lasat convins cu greu pentru aceasta escapada, avand in vedere perioada de extrasezon in care ne aflam. De fapt, ce mi-a suras la aceasta calatorie a fost ideea de a fi cazat intr-o statiune aflata nu departe de oraselul montan Litohoro, poarta principala de acces catre Olimp, munte care se dorea a fi principala mea tinta in acest sejur. Ghidat de informatia culeasa prin inlesnirea internetului, la care s-a adaugat o harta achizitionata din Salonic, m-am decis in data de 12 a lui Brumarel sa descopar, de unul singur, secretele acestui munte inzestrat fiind cu toate cele necesare unei drumetii de 2-3 zile in Lumea Zeilor.

Am ajuns la Litohoro pe la miezul zilei hotarat pe treaba, nu inainte de a prelucra ultimele informatii si materiale obtinute de la punctul de informare situat in interiorul consiliului local. Mica asezare cu cladiri de arhitectura macedoneana, ulite inguste si multe bisericute indicand un ortodoxism profund, reprezinta cea mai facila cale de acces spre Olimpul Superior sau spre plimbari mai lejere in cheile Raului Enipeas. 

Defileul Raului Enipeas

Dinspre nord spre Ghițu Mare

Arhicunoscuta grupa montana fagarasana, parte a Meridionalilor, inglobeaza pe langa Muntii Fagaras propriu-zisi o sumedenie de alte unitati geografice. Avem, astfel: masivele Cozia, Poiana Spinului, Frunti si Ghitu, Culoarul Central Fagarasan (mai cunoscut sub numele de Depresiunea Lovistei) si Masivul Iezer-Papusa, ce se desprinde din creasta principala a Fagarasului, in partea de sud-est a acesteia.

Reprezentare in perspectiva aeriana a Grupei Montane Fagaras

(dupa Arh. Dan Oprescu)

Pe ramura sudica a acestei grupe montane, masivele ce incep cu Cozia, Poiana Spinului si se termina cu Ghitu au o alura bine detasata in relief, vaile transversale ale Topologului, Argesului sau Valsanului contribuind la individualizarea acestor inaltimi. Probabil acesti munti sunt familiari cel putin la nivel vizual multor iubitori de munte din Romania, fiind usor de intuit atat de pe creasta Fagarasului, cat si din muchiile estice ale Lotrului sau din Masivul Iezer.

Perspectiva dinspre Varful Negoiu

Despre persani altfel

sSursa: aici

    Ceea ce vedeti in imaginea de mai sus este doar un „rezumat” al capitalei unui stat intruchipat in ultimul timp doar ca exponent al raului. Munte - tumult cotidian - arhitectura deosebita - societate urbana in continua schimbare, acestea sunt doar cateva din atributele prin care poate fi definit Teheranul, o metropola situata la o altitudine de 1200 metri, cu o populatie aproximata la 12 milioane de locuitori.

Iranul detine mult petrol (locul 3 mondial ca si potential!), are o pozitie strategica la Golful Persic (vezi Stramtoarea Ormuz, prin care se desfasoara o cincime din comertul mondial cu petrol) si o piata de desfacere d peste 75 milioane virtuali consumatori. Asa ca le-ar fi chiar de folos niste Halliburton, Bechtel, Exxon Mobile, Coca-Cola, McDonalds, City Bank pentru modernizarea societatii. 

Din ciclul: nedreptati la adresa naturii

Uneori ma simt profund dezolat cand vad ce atitudine adopta multi dintre semenii mei cu care convietuiesc in aceasta tara, la adresa naturii cu care ne-a harazit Dumnezeu!!! Pe de alta parte, ma ingrozeste pasivitatea opiniei publice in fata multor fapte oripilante petrecute pe aceste meleaguri. Si mai debusolat ma simt cand stiu ca daca apuci sa iei atitudine, ti se aseaza imediat stigmatul de catre analisti, formatori de opinie cu dedicatie, precum si mare parte din media: sunt ecologisti, sunt revolutionari, sunt emo, sunt de la Greenpeace, sunt biciclisti, sunt vamaioti, sunt folkisti. Nu frate, suntem cetateni romani si ne revoltam in fata nedreptatilor directe si indirecte din aceasta tara (RMGC, braconaj, defrisari, gaze de sist, APIA, mizerie morala, kitsch, cocalarizare alerta a societatii s.a.).

O ultima mostra de mizerie umana ce se petrece (poate zilnic) departe de ochii publicului puteti vizualiza aici

Oripilarea cu care privim, pe moment, astfel de imagini si descrieri precum cele ale lui Eduard Paslaru este mai mult decat indreptatita. Ce ar trebui sa ne dea de gandit este impasibilitatea cu care trecem peste socul momentului, peste o ora urmand sa uitam totul, in tumultul cotidian fiind prea mult sa ne mai incarcam constiinta afectiva cu astfel de fapte infame.

Privirea neinsufletita care te bantuie..

Muntii Lotrului: in lumea culmilor estice

Valea Robesti – Paraul Jangul – Culmea Rigla – Culmea Murgasului – Varful Robu – Culmea Stanisoara – Varful Sterpu – Varful Voinesita – Duduragu – Prejba – Dealul Stefanita - Talmacel

La jumatatea lunii octombrie 2011 am reusit sa duc la bun sfarsit un plan mai vechi, acela de a realiza o incursiune  in „evantaiul” de culmi al Lotrului Estic, in special in lungul acelor muchii riverane Bazinului Raului Lotrioara.

Unitatea montana a Lotrului in cuprinsul grupei meridionale a Parangului (autor: Maria Bud, ECOTURISMUL IN GRUPA MONTANA PARANG, Teza de Doctorat, Bucuresti, 2008)

In ansamblul lor, Muntii Lotrului sunt compusi dintr-o culme principala orientata vest-est, comparabila ca lungime cu creasta Fagarasilor (peste 60 km in linie dreapta), iar pentru cei care le calca  pitorestile carari, salbaticia naturii, zilele intregi de inaintare fara a vedea tipenie de om si perspectivele inedite ce-ti vor mangaia privirea, constituie placute surprize intr-o drumetie ce-i musai sa fie udata cu un strop de adrenalina. 

Daca vrei sa haiducesti asa cum o faceau cetele de razvratiti acum cateva sute de ani, ai nimerit unde trebuie, peste tot in acest coltisor al Carpatilor legendele fiind inca vii, iar muntii si vaile isi trag denumirile de la capeteniile puternicelor cete de proscrisi din nordul Judetului Valcea: Voineagul si Voinesita – de la Voinea; Branul si Braneasa – de la Bran; Pascoaia – de la Pascu s.a.m.d. Insasi numele Vaii si al Muntilor Lotrului este sinonim cu cel de „bandit”, „talhar la drumul mare”, iar legenda lotrilor paseste pe domeniul concretului prin intermediul documentelor de secol al XVII-lea si al XVIII-lea ale Agiei (Politiei Domnesti din Tara Romaneasca) si ale Armatei Imperiale Austriece. Aceasta din urma a fost stapanitoare pentru o scurta perioada a Valahiei Mici – Oltenia (1718 – 1739), timp in care reformele dure impuse de administratia de la Viena au dus la escaladarea haiduciei la un nivel nemaintalnit in Europa, munti precum cei avuti in vedere in aceasta descriere fiind loc de adapost pentru cei rasculati impotriva ocarmuirii habsburgice