marți, 12 martie 2013

Proiectul soselei montane Transbai - interese de grup mascate sub pretextul dezvoltarii turistice

         Nota: randurile de mai jos reprezinta un demers personal formulat in cuprinsul anului 2012, pe o tema sensibila, aflata in stare latentă. Momentan!



Zvonurile privind posibila constructie a unei sosele care sa traverseze Muntii Baiului, prin zona alpina a acestora, intre Valea Prahovei si Valea Doftanei, au prins contur prin comunicatul de presa in care se itereaza faptul  ca trei primarii din nordul judetului Prahova – respectiv Azuga, Busteni si Valea Doftanei -  doresc sa construiasca acest drum, din fonduri majoritar europene, sub asa-numitul pretext de „imbogatire a potentialul turistic al zonei si scurtarea timpului de acces intre cele doua vai paralele”.
Viitorul drum asfaltat al Transbaiului ar urma sa fie realizat din 3 sosele, cu accesibilitate din 3 puncte diferite si care vor face jonctiunea in golul alpin din Muntii Baiului, pe creasta principala, in apropiere de Varfurile Cazacu, respectiv Dutca.
„O parte din traseu va fi pe drumuri forestiere sau drumuri de căruţă folosite de ciobani, iar ramificaţia către Doftana se va suprapune pe un drum realizat în vremea lui Carol I. Proiectul are o valoare estimată la 30 de milioane de euro, cu toate că experienţa ultimelor construcţii de drumuri în România ne-a demonstrat că un preţ mediu de 790.000 de euro pe kilometru, mai ales în zona montană, este unul optimist.”  (sursa: ziarul Adevarul)
Soseaua este proiectata pentru a avea 38 de kilometri lungime, iar – conform fostului primar din Valea Doftanei – ar crea oportunitati si pentru dezvoltarea unei statiuni montane pe o suprafata de 71 de hectare.


sursa: www.adevarul.ro


sursa: infocurteadearges.ro


Ma declar impotriva unui asemenea proiect megalomanic de asfaltare irationala si inutila a acestui drum montan, in lumina intereselor locale de moment (si a ignorarii studiilor de impact asupra mediului), in conjunctura in care retelele de drumuri locale si judetene preexistente sunt ignorate de autoritatile zonale si se gasesc intr-o stare precara de sistematizare cel mai probabil din lipsa unor avantaje imobiliare adiacente, asa cum se preconizeaza prin „mini-boom-ul” oferit de specula cu terenuri destinate construirii, in urma oportunitatilor deschise de Transbai. De asemenea, consider inutila constructia unei sosele asfaltate care sa uneasca cele doua vai invecinate (Prahova si Doftana), prin golul alpin, in conditiile in care exista, la o distanta redusa de Azuga si Busteni, cai rutiere care faciliteaza legatura dintre cei doi versanti ai Muntilor Baiului, fara problema (exemplu: Drumul Judetean 101 S Comarnic-Secaria-Valea Doftanei, pe o distanta de circa 15 km, comparatic cu 38 km preconizati intre Azuga si Valea Doftanei).
         

Referitor la componenta turistica si de accesibilitate a acestui drum, mult invocata de edilii din cele trei localitati implicate in proiect, tinem sa aratam faptul ca  Muntii Baiului nu sint, in nici un caz, greu accesibili, ale caror culmi sa poata fi surmontante doar de un numar limitat de turisti iubitori de drumetie montana. Din contra, orasul Busteni ofera sansa iubitorilor de natura de a ajunge in golul alpin, din zona Plaiului Zamora, in pas de plimbare, dupa doar 2 ore de mers, iar distanta se reduce la jumatate in cazul accederii spre zona alpina dinspre Azuga. In acelasi timp, pentru turistii mai comozi, culmea superioara a Baiului este deservita cu brio si in timp util ca si volum traficat, de Telegondola din Azuga, la aceasta adaugandu-se pe timp de iarna alte instalatii de transport pe cablu: Teleschi Sorica, Teleschi Sorica Sud si Teleschi Varianta Cazacu. Adaugam la mijloacele de transport des uzitate pentru accesul pe culme: bicicletele, atv-urile si autoturismele de teren. Din cele expuse reiese faptul ca turistii care iubesc muntele si vor sa ajunga in Muntii Baiului pentru contemplarea panoramei neasemuite deschise spre Masivul Bucegi, o pot face si in prezent, fara prea mult efort.



Mountain-biking-ul, atribut definitoriu al Muntilor Baiului


Avand precedentul asfaltarii drumului din Bucegi, pe ruta Sinaia-Saua Dichiu (si mai departe pe platou, spre Piatra Arsa), asfaltare prezentata cu mare fast de presedintele CJ Dambovita, Florin Popescu (mai nou parlamentar portocaliu), in colaborare cu Ministerul Turismului (la vremea respectiva condus de Elena Udrea), ca un drum menit sa potenteze turistic zona superioara a acestor munti, dar care se dovedeste, pe zi ce trece, decat o prima etapa a planului de colonizare urbana a Platoului Bucegi, argumentam cum ca scopul final al soselei Transbai nu este administrarea durabila a patrimoniului natural, in scop turistic, ci dezvoltarea unor afaceri personale, dupa modelul din masivul vecin.
In cazul soselei asfaltate din Bucegi, artizanii proiectului incearca sa inoculeze opiniei publice ideea de beneficii pe care le va aduce drumul in ceea ce priveste dezvoltarea „industriei fara fum”. S-a dovedit insa, dupa tiparul tipic oportunistic specific anumitor potentati ai zilei, ca singurul beneficiu al drumului mentionat este cel al facilitarii accesului la terenurile adiacente soselei, deja parcelate in scopul final al amplasarii diferitelor constructii, pe scurt, inlesnirea unei afaceri imobiliare de amploare. 


Muntii Bucegi - asfalt in plin sit Natura 2000


"Miza ar putea fi terenurile de pe marginea drumului, deoarece majoritatea sunt în proprietatea mai multor persoane fizice, sunt în intravilan, deci se pot ridica acolo construcţii" (declaratia domnului Cristian Goran, membru în Consiliul Ştiinţific al Parcului Natural Bucegi, citat de Antena 3, cu referire la drumul asfaltat spre platoul acestor munti). Am mai adauga noi apetitul CJ Dambovita  pentru proiecte grandomanice, prin care se pot „debusa” fara probleme sume mari de bani.
In aceasta conjunctura, avand precedentul creat si extrapoland la cazul Transbaiului, notiunile de dezvoltare durabila si activitate turistica asa cum sunt definite ele la nivel european si mondial nu pot fi invocate, ca si pretext, sau mai bine zis paravan pentru vehicularea intereselor personale ale primariilor din spatele acestui proiect.
Se contureaza un grup de interese care vor decide pe viitor „turismul” adaptat nevoilor personale in zona Vaii Prahovei (dar si a Doftanei), grup din care este cert ca fac parte si primarii (actuali sau fosti) initatori ai asfaltarii Muntilor Baiului. Este crunt cum se pot arunca pe fereastra zeci de milioane de euro pe proiecte aiuristice, sosele fara noima luate de la zero (iar caile rutiere existente actualmente sunt la pamant!), constructii aruncate haotic in peisaj si fara nici un fundament estetic, in conditiile in care exista teorii sustinute  de experti care spun ca 1 milion de euro investiti cu responsabilitate pot face dintr-un masiv ca Bucegi cea mai atractiva destinatie montana, cu conditia sa fie cheltuiti strict in folosul public.

Revenind la proiectul Transbai, pe langa specula cu terenuri (si aparitia unei posibile statiuni-cazemata precum Ranca), au fost identificate o serie de aspecte practice care dovedesc inutilitatea acestei sosele:
-degradarea iremediabila a factorilor de mediu prin defrisari extinse, trafic rutier necontrolat sau incurajarea practicilor endurismului, cu masini de teren, dezorganizat, in lipsa unui cadru legislativ bine conturat;
-turism de masa, fara constientizarea de catre vizitatori a normelor etice si standardelor de comportament ce trebuiesc urmate in momentul intrarii in acest spatiu geografic montan (efecte: acumulari de deseuri, zgomot, presiune antropica, transformarea unei zone pitoresti intr-o zona de gratare – vezi situatia Transalpinei la 1 an dupa asfaltare);
-de-a lungul traseului propus pentru asfaltare exista mai multe portiuni expuse avalanselor sau alunecarilor de teren, tranformand traversarea intr-un hazard sau, in cel mai bun caz, incarcand exagerat costurile de executie prin paravane, amenajari de torenti, rigole, drenuri, terasari si alte imbunatatiri funciare suplimentare;
-sezonabilitatea folosirii acestei sosele, in conditiile persistentei stratului de zapada cateva luni pe an (devenind astfel impracticabila pentru deservirea turismului de altitudine si a partiilor adiacente Azugai);
-vehicularea unui cost de executie de 30 milioane de euro pentru cei 38 km ai soselei (circa 790.000 euro/km liniar!), in conditiile in care avem exemplul DN 67C (Transalpina), unde pe anumite portiuni costul de executie a atins 4 milioane euro/km; mai mult ca sigur, un cost cel putin dublu fata de cel preconizat in proiect este mai aproape de adevar;
-realizarea unei sosele asfaltate peste munte, ce leaga intre ele 3 localitati, in conditiile in care, cu un pret similar de executie, se poate realiza alternativa la Valea Prahovei, pe traseul Campina – Valea Doftanei – Sacele, avantajul fiind dat de traversarea unei zone cu infrastructura rutiera deja construita, necesitand defrisari si amenajari pe o suprafata de doar 11 km liniari, in scopul unirii DJ 102I cu DN 1A, spre Sacele - Brasov sau Cheia - Valeni de Munte.
            Din cumulul de factori prezentati anterior reiese ca „promovarea turismului” este doar o gaselnita pentru a justifica un proiect de zeci de milioane de euro. Sa nu uitam nici aspectul conform caruia strainilor le plac zonele mioritice, nealterate in ce priveste natura, mai accidentate (la fel si multor romani), in contrast cu Europa montana suprapopulata si supradezvoltata la nivelul cailor de transport, fapt pentru care Carpatii Romanesti au si vor avea de castigat si pe viitor, daca stim cum sa promovam autenticitatea lor.





Pitoreasca vale a Prislopului in doua ipostaze diferite. Aceasta va deveni de nerecunoscut in cativa ani, fiind in proiect de defrisare si sistematizare pentru a face loc aberantei sosele Transbai, ce se doreste a uni Valea Prahovei de Valea Doftanei



Consider ca impactul amenajarii unui drum pe axa rutiera a Vaii Doftanei ar fi inzecit mai mare decat cel al Transbaiului, atat pentru dezvoltarea turismului din localitatile adiacente, cat si pentru degrevarea circulatiei rutiere de pe Valea Prahovei, estimandu-se o reducere de 50% a traficului dinspre Ploiesti spre Brasov si invers. Mai mult decat atat, drumurile de acces preexistente dinspre Valea Prahovei spre Valea Doftanei, pornind de la Campina, Comarnic, precum si cel dinspre Breaza  - Sotrile – Seciuri, ridica la 3 numarul alternativelor transversale dintre cele doua vai, ce pot fi amenajate, dar rationamentul ar fi ca aici nu se pot incarca costurile de executie precum in cazul unei sosele care traverseaza o zona dificila, montana...
            Recomandarile catre primarului Busteniului sunt de a-si indrepta atentia catre drumul de pe Valea Cerbului, spre Gura Diham, reabilitat in 2009, dar care arata in 2012/2013 deplorabil si plin de gropi. Ar fi de interes public a se afla cum este posibil ca un drum de 5-6 km, cum este cel mentionat, sa fie imposibil de intretinut, de adus la standarde rutiere decente, dar in acelasi timp se pot canaliza energiile spre un proiect de anvergura precum cel din Muntii Baiului?!? Probabil acest drum este tinut in stare jalnica (de gunoaie nu mai vorbim!)  nu pentru a atrage, ci pentru a alunga turistii pentru care Valea Jepilor Mici, Crucea de pe Caraiman si Valea Cerbului sunt cele mai comune asocieri cand se gandesc la Busteni. Si mai probabil este ca acest drum va fi adus la o stare impecabila atunci cand se va desavarsi stupidul proiect de a distruge poienile Vaii Cerbului pentru a face loc asa-numitului “Cartier al Campionilor”, un complex de vile ce va sufoca aceasta vale pe toata lungimea sa si o va scoate definitiv din circuitul turistic si din inima pasionatilor de Bucegi si de seri tihnite, la cort sau la rulota, pe valea care duce spre Gura Diham.
In acelasi oras Busteni – cu pretentii de statiune – „poarta de intrare” pe platoul Bucegilor (telecabina) este la pamant. Nu exista nici un indicator sa-ti arate incotro e punctul de plecare, iar daca esti strain (nu neaparat de Romania, ci mai bine zis de Busteni) esti pierdut. Ca sa nu mai spunem ca la punctul de plecare al telecabinei e o mizerie de nedescris, geamuri sparte, amenajari de lemn ca la un balci. Probabil asa intelege Primaria Busteni sa promoveze turismul, prin avizele de functionare date micilor intreprinzatori din jurul telecabinei, profitand de faptul ca durata medie de stat la coada pentru a urca cu acest mijloc de transport intr-o zi de weekend este de minim 2-3 ore, iar in loc sa fie gandita o strategie de fluidizare a traficului spre platoul acestor munti sau o modalitate de inlesnire a parcarilor din jurul Hotelului Montana, distinsii gospodari ai acestei statiuni s-au gandit ca incurajarea micilor si ai berii, a kurtos-kolacilor si a suvenirurilor chinezesti pentru lumea care se plictiseste asteptand se poate numi civilizatie. Sus pe platou aceeasi mizerie si agonie, porumb fiert si alte minunatii, iar daca vrei sa ajungi la toaleta trebuie sa astepti o femeie de serviciu sa-ti deschida...daca e prin apropiere. Asa poate fi descris turismul european, mult trambitat in Busteni si care se doreste a fi extins si spre muntii de vis-a-vis de catre niste veritabili manageri in domeniu, cum sunt cei care gospodaresc Busteniul.
            De ce am crede primaria urbei prahovene ca fiind bine intentionata inclusiv in proiectul Transbaiului, cand aceasta este renumita pentru autorizatiile de constructie date haotic si fara noima urbanistica, defrisarea parcurilor si a poienilor adiacente Busteniului, ca sa nu mai vorbim de autorizatii de demolare sau „mutilare” a caselor vechi, ce dadeau farmec orasului de alta data. Cu ce ajuta aceste practici la promovarea turismului in Busteni?
Este o problema care ar trebui fi pusa, insa, referitor pe mana cui lasam sistematizarea unor zone de un potential natural deosebit, ce calitate morala au acesti oameni care se declara artizanii promovarii turismului romanesc?
Exemplificand cazul fostului primar Gheorghe Mosor din Valea Doftanei (unul din semnatarii proiectului megalomanic al Transbaiului), nu mai devreme de luna iunie a anului 2011 acestuia i s-a intocmit dosar penal de catre Serviciul Judetean Anticoruptie Prahova pentru concesionarea unor pasuni din imprejurimile localitatii, pe sume derizorii, miza fiind subventiile europene prin Agentia de Plati si Inerventii in Agricultura Prahova (se poate afirma ca fostul edil are o afinitate in jonglarea cu fonduri europene!).
Despre ex-primarul din Azuga, Adrian Purcaru, este binecunoscuta relatia acestuia cu fostul ministru al economiei si comertului Dan Ioan Popescu, retras pe linie moarta de cativa ani si transformat in investitor strategic in statiunea sus numita, acesta din urma inlesnit fiind in demersurile sale de catre bunul prieten, Purcaru (conform http://sursa.info/dezvaluiri/6-ar-fi-defriat-toat-pdurea-din-staiunea-azuga). Unele surse afirma faptul ca intentia principala a lui Dan Ioan Popescu in Azuga este de a monopoliza intreaga statiune, in prisma relatiilor din primarie, dorind, printre altele, sa realizeze un cartier de vile de lux prin defrisarea a zeci de hectare de padure, plan neizbutit datorita retrocedarii catre Regele Mihai a unei suprafete de 8 000 hectare de padure pe Valea Prahovei, inclusiv in perimetrul statiunii in discutie.
Solicitarea de retrocedare a terenurilor înaintată de Regele Mihai a picat foarte prost, in 2007, pentru grupurile locale, cu interese imobiliare. Reprezentanţii autoritatilor locale de pe Valea Prahovei susţineau că suprafetele forestiere aparţin spaţiului public, ca urmare nu pot fi retrocedate sub nici o forma. Argumentia lor nu a stat in picioare, căci situaţia pământurilor era cu totul alta: naţionalizarea luase pământurile Casei Regale fără vreun titlu.
Analizand situatia intereselor imobiliare din zona Azuga – Busteni, consider iminenta epuizare a suprafetelor de teren eligibile tranzactiilor ilicite, precum si actiunea de retrocedare a mosiei Busteni-Sinaia-Azuga-Predeal catre Majestatea Sa Regele Mihai I, ca jucand un rol primordial in bulversarea planurilor de sistematizare a perimetrelor forestiere aflate in aria de influenta a anturajelor primariilor din Azuga si Busteni. Sunt indreptatit sa cred ca „stimabilul” Dan Ioan Popescu, prin mai mult decat probabila sa pozitie de „lobbyst” in proiectul Transbaiului este pe cale de a repara „nedreptatea” produsa de retrocedarea padurilor din bazinul Vaii Prahovei inspre Rege. De asemenea, intentia de acum ceva vreme a Primariei Busteni, care a vrut sa-l dea in judecata pe Regele Mihai pentru 306 hectare de padure retrocedate acestuia din Plaiul Zamorei (zona din Busteni aflata la poalele Muntilor Baiului si in care interesele imobiliare sunt binecunoscute), este mai mult decat evident ca a pornit de la neprevazuta zadarnicire a afacerilor cu terenuri si paduri ce urmau sa fie defrisate, aceasta retrocedare indreptatita cazand ca o ghilotina in lumea profitorilor imobiliari cu interese in Azuga, Busteni si alte localitati. Concluzia noastra simpla si de la sine inteleasa, in lumina aspectelor mai sus prezentate, este ca promovarea cu mare fast a proiectului soselei Transbai, zice-se menita sa potenteze turistic Muntii Baiului si localitatile riverane, nu este altceva decat un paravan care mascheaza „migrarea” afacerilor imobiliare din perimetrul Vaii Prahovei spre zona superioara a Muntilor Baiului si, mai departe, spre Bazinul Vaii Prislopului si a Vaii Doftanei, acolo unde jurisdictia retrocedarilor inceteaza, culmile sunt domoale, iar nevoia de specula cu terenuri se poate desfasura in voie daca va putea fi sustinuta de o artera de acces asfaltata. Mergand pe acelasi fir al ideii, consider ca formularea, citam: „dezvoltarea unei statiuni montane pe o suprafaţă de aproape 71 de hectare” (Gheorghe Mosor, fost primar Valea Doftanei) este improprie, cel mai probabil fiind o „sperietoare” care sa umfle preturile terenurilor adiacente Transbaiului, stiut fiind apetitul investitorilor de a arunca cu banii, atunci cand apar informatii despre anumite proiecte strategice de dezvoltare.
Avand in vedere toate aceste amanunte referitoare la interesele din jurul proiectului de sistematizare a Muntilor Baiului, imi este imposibil sa-i mai pot considera pe cei in tema cu aceasta lucrare ca bine intentionati, „mesageri” ai turismului modern, de calitate (cum se autoproclama), ci, din contra, imi exprim profundul dezacord fata de orice sustinere, indiferent de culoarea ei politica, vis-a-vis de proiectul numit TRANSBAI.
Sunt de dorit studii de impact asupra mediului si circulatiei turistice, bine fundamentate, atunci cand se pun in discutie proiecte titanice de acest fel, se vor a avea loc dezbateri publice organizate „a la carte” pe astfel de subiecte, la pachet cu respectarea proiectelor tehnice, transparenta licitatiilor, evitarea speculei si a intereselor de grup mascate sub titulatura de „amenajari turistice”, verificarea integritatii morale a decidentilor care initiaza astfel de proiecte, iar cand toate aceste aspecte vor fi puse la punct societatea civila se poate pronunta ca atare.



Autor:
Nicolae Cristian Badescu

          Surse bibliografice consultate:
*„Muntii Baiului”, Mihai Ielenicz, Colectia Muntii Nostri, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1984;





 

Ipostaze pitoresti ale Muntilor Garbovei (Baiului):









 
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu