joi, 24 ianuarie 2013

Dinspre nord spre Ghițu Mare



Arhicunoscuta grupa montana fagarasana, parte a Meridionalilor, inglobeaza pe langa Muntii Fagaras propriu-zisi o sumedenie de alte unitati geografice. Avem, astfel: masivele Cozia, Poiana Spinului, Frunti si Ghitu, Culoarul Central Fagarasan (mai cunoscut sub numele de Depresiunea Lovistei) si Masivul Iezer-Papusa, ce se desprinde din creasta principala a Fagarasului, in partea de sud-est a acesteia.

Reprezentare in perspectiva aeriana a Grupei Montane Fagaras
(dupa Arh. Dan Oprescu)




Pe ramura sudica a acestei grupe montane, masivele ce incep cu Cozia, Poiana Spinului si se termina cu Ghitu au o alura bine detasata in relief, vaile transversale ale Topologului, Argesului sau Valsanului contribuind la individualizarea acestor inaltimi. Probabil acesti munti sunt familiari cel putin la nivel vizual multor iubitori de munte din Romania, fiind usor de intuit atat de pe creasta Fagarasului, cat si din muchiile estice ale Lotrului sau din Masivul Iezer.

Perspectiva dinspre Varful Negoiu

vineri, 18 ianuarie 2013

Din ciclul: nedreptati la adresa naturii



Uneori ma simt profund dezolat cand vad ce atitudine adopta multi dintre semenii mei cu care convietuiesc in aceasta tara, la adresa naturii cu care ne-a harazit Dumnezeu!!! Pe de alta parte, ma ingrozeste pasivitatea opiniei publice in fata multor fapte oripilante petrecute pe aceste meleaguri. Si mai debusolat ma simt cand stiu ca daca apuci sa iei atitudine, ti se aseaza imediat stigmatul de catre analisti, formatori de opinie cu dedicatie, precum si mare parte din media: sunt ecologisti, sunt revolutionari, sunt emo, sunt de la Greenpeace, sunt biciclisti, sunt vamaioti, sunt folkisti. Nu frate, suntem cetateni romani si ne revoltam in fata nedreptatilor directe si indirecte din aceasta tara (RMGC, braconaj, defrisari, gaze de sist, APIA, mizerie morala, kitsch, cocalarizare alerta a societatii s.a.).

O ultima mostra de mizerie umana ce se petrece (poate zilnic) departe de ochii publicului puteti vizualiza aici

Oripilarea cu care privim, pe moment, astfel de imagini si descrieri precum cele ale lui Eduard Paslaru este mai mult decat indreptatita. Ce ar trebui sa ne dea de gandit este impasibilitatea cu care trecem peste socul momentului, peste o ora urmand sa uitam totul, in tumultul cotidian fiind prea mult sa ne mai incarcam constiinta afectiva cu astfel de fapte infame.

Privirea neinsufletita care te bantuie..


vineri, 11 ianuarie 2013

Muntii Lotrului: in lumea culmilor estice




Valea Robesti – Paraul Jangul – Culmea Rigla – Culmea Murgasului – Varful Robu – Culmea Stanisoara – Varful Sterpu – Varful Voinesita – Duduragu – Prejba – Dealul Stefanita - Talmacel



La jumatatea lunii octombrie 2011 am reusit sa duc la bun sfarsit un plan mai vechi, acela de a realiza o incursiune  in „evantaiul” de culmi al Lotrului Estic, in special in lungul acelor muchii riverane Bazinului Raului Lotrioara.

Unitatea montana a Lotrului in cuprinsul grupei meridionale a Parangului (autor: Maria Bud, ECOTURISMUL IN GRUPA MONTANA PARANG, Teza de Doctorat, Bucuresti, 2008)

In ansamblul lor, Muntii Lotrului sunt compusi dintr-o culme principala orientata vest-est, comparabila ca lungime cu creasta Fagarasilor (peste 60 km in linie dreapta), iar pentru cei care le calca  pitorestile carari, salbaticia naturii, zilele intregi de inaintare fara a vedea tipenie de om si perspectivele inedite ce-ti vor mangaia privirea, constituie placute surprize intr-o drumetie ce-i musai sa fie udata cu un strop de adrenalina. 

Daca vrei sa haiducesti asa cum o faceau cetele de razvratiti acum cateva sute de ani, ai nimerit unde trebuie, peste tot in acest coltisor al Carpatilor legendele fiind inca vii, iar muntii si vaile isi trag denumirile de la capeteniile puternicelor cete de proscrisi din nordul Judetului Valcea: Voineagul si Voinesita – de la Voinea; Branul si Braneasa – de la Bran; Pascoaia – de la Pascu s.a.m.d. Insasi numele Vaii si al Muntilor Lotrului este sinonim cu cel de „bandit”, „talhar la drumul mare”, iar legenda lotrilor paseste pe domeniul concretului prin intermediul documentelor de secol al XVII-lea si al XVIII-lea ale Agiei (Politiei Domnesti din Tara Romaneasca) si ale Armatei Imperiale Austriece. Aceasta din urma a fost stapanitoare pentru o scurta perioada a Valahiei Mici – Oltenia (1718 – 1739), timp in care reformele dure impuse de administratia de la Viena au dus la escaladarea haiduciei la un nivel nemaintalnit in Europa, munti precum cei avuti in vedere in aceasta descriere fiind loc de adapost pentru cei rasculati impotriva ocarmuirii habsburgice