joi, 15 august 2013

Făgăraș: spre lumea tainică a Vârfului Boia




Caineni – Greblesti – Valea Boia Mare – Muntele Daescu – Muchia Sfantului Ilie – Petriceaua – Mazgavu – Caldarea Grohotisului – sub Galbena – sub Vemesoaia – Valea Boia Mare

Atat prin altitudine cat si prin maretia reliefului ce-l caracterizeaza, Fagarasul reprezinta muntele suprem al catenei carpatice romanesti, atragand anual mii de calatori din tara si strainatate. Avem aici o magistrala turistica deosebit de populara, referindu-ne la traseul de creasta al acestui masiv meridional. Insa Fagarasul inseamna mai mult decat parcurgerea pe bucati sau integral a crestei matematice, fiind compus din zeci de culmi puternice care inainteaza lateral atat spre nordul cat si spre sudul unitatii montane. 

Crestele nordice sunt mai scurte (7-10 km lumgime) si mai ascutite, multe dintre ele constituind un real magnet pentru amatorii de adrenalina care vor sa iasa din cliseul strabaterii zonei de culme principala.

 Spre sudul muntelui, spinarile devin mai domoale, insa lungimea lor aproape ca se dubleaza in raport cu corespondentii nordici. Intalnim spre miazazi un adevarat domeniu al haiduciei, ce necesita rabdare si pregatire fizica/psihica pentru a parcurge spre amonte respectivele intinderi netede, pe parcursul carora anduranta este cuvantul de ordine. Insa efortul istovitor al inaintarii dinspre sudul Fagarasului se incununeaza prin atingerea culmii principale si prin multumirea de sine atunci cand tragi linie si concluzionezi ca salbaticia, pustietatea animata doar de activitati bucolic-milenare,  constituie acel ceva dupa care ai tanjit si care s-a vadit cu prisosinta.

La sfarsitul lui Cuptor am hotarat impreuna cu Bogdan si Cezar sa abordam cu determinare o astfel de culme dinspre fata exterioara a muntelui, alta decat cele catre care accesul este facilitat de prezenta Transfagarasanului. Si cum vestul impunatorului masiv se mandreste cu niste plaiuri deosebit de pitoresti (Zanoaga Cainenilor, Muntele Colti, Muntele Olanu-Vemesoaia-Galbena, Muntele Petriceaua-Mazgavu) am decis sa ne incercam norocul in aceasta zona.

In Valea Oltului, nu cu mult inainte de iesirea in Depresiunea Sibiului, asezarea Cainenilor reprezinta centrul sinergic al ascensiunilor spre culmile anterior mentionate, astfel ca aici vom schimba si noi directia dinspre drumul european, zabovind pentru alimentare si schitarea rutei. Vom alege o ascensiune spre Muntele Daescu si Fata Sfantului Ilie, apoi spre Petriceaua si Mazgavu, pentru a desavarsi acest urcus cu Varful Boia (2431 m), separat de culmea principala a Fagarasului printr-o impresionanta custura. In fapt, portiunea accidentata dintre Boia si Ciortea reprezinta “cheia” izolarii acestei spinari  de restul masivului, astfel ca prezenta turistilor devine o rara avis in tinuturile spre care ne indreptam.

Traseul aproximativ al acestei ture
Traiectul sinuos al soselei judetene ne poarta dincolo de Caineni, spre satul Greblesti, o asezare modesta zamislita in avalul raului Boia. Dincolo de Greblesti asfaltul dispare iar noi depasim la un moment dat intersectia cu drumul spre Gaujani-Boisoara (Tara Lovistei) iar dupa putin timp ne gasim in dreptul unui baraj. 

Aceasta acumulare in scop de retentie, dar si de alimentare contribuie la buna functionare a asa-numitelor CHEMP-uri (Centrale Hidro-Electrice de Mica Putere), in numar de 3, ridicate in anii ’80 pe raul in amontele caruia mergem si noi. Din preajma aceluiasi baraj admiram si Manastirea Boia, durata undeva pe o coasta de deal in dreapta drumului, la circa 7-8 kilometri departare de Valea Oltului. Este cel mai tanar asezamant monahal din Tinutul Valcii (zidit in anul 2005), o obste restransa de maicute ospitaliere ducandu-si traiul modest aici.
 
Manastirea Boia

Dupa inca 4 kilometri de la intalnirea cu frumosul lacas de cult ne aflam la un punct important al acestui traseu, respectiv confluenta paraului Boia Mare cu Boia Mica, cele doua curgeri de apa inconjurand practic Muntele Olanu-Vemesoaia. In acest loc s-a ridicat in ultimii ani si o “Cabanuta a Boiei”, generic denumita de catre localnici “Cabana Raiul pe Pamant” sau “Paradisul”.

Nu avem timp sa cercetam in amanunt aceasta constructie care se iveste printre copaci (ceasul fiind trecut de ora 09:00), astfel ca incursiunea noastra spre dreapta, pe Valea Boia Mare, continua vertiginos pana cand intalnim un canton forestier. Ceva mai in amonte de acest punct de reper, pe aceeasi parte dreapta, vedem cum se lasa un pod de beton peste albia paraului, iar drumul secundar (rupt!) de dincolo de aceasta punte ne da masura faptului ca ne aflam la raspantia de unde va incepe propriu-zis traseul de picior. Un panou din vecinatate ne reaminteste ca ne aflam in zona de reimproprietarire a obstii de mosneni Boisoara-Gaujani, acelasi lucru facandu-l si un colectiv de 6 persoane inghesuite intr-o masina de teren. Mai mult, soferul respectivului vehicul tine sa-si etaleze pistolul adapostit in torpedo, pentru a ne arata – in opinia lui – cum trebuie sa circuli in aceasta zona pentru a fi ferit de ursi…

Echipare rapida, iar la ora 10:00 pornim hotarati pe respectivul forestier. Informatiile sumare despre aceasta varianta de acces inspre domeniile pastorale din susul muntelui pregatindu-ne moral pentru eventualele ascensiuni spontane prin paduri, raristi sau pe albii de rau, Nu au de ce sa ne sperie asemenea abordari, in epoca tehnologiei care artificializeaza treptat inclusiv domeniul drumetiei montane. Din contra, condimentarea unei expeditii cu putina incertitudine si spontaneitate este ceea ce ne dorim!

Forestierul nostru secundar porneste initial inspre avale, apoi inconjoara versantul impadurit, revenind pe directia nordica undeva in dosul muntelui, paralel cu drumul riveran paraului Boia Mare, aflat acum peste culme de unde ne gasim. Cateva serpentine ne despart de aparitia unei foste rulote de adapost al muncitorilor silvici, dupa care iesim intr-o usoara zona de largire a drumului, la capatul acestuia. De aici putem observa in fata noastra o veche exploatare forestiera care a patruns adanc pe coasta muntelui. In continuarea traseului nemarcat, un parau cu ape repezi dar al carui albie este nivelata de factorul antropic ne imbie sa-i urmam firul, diferitele panglici atarnate din loc in loc pe crengile vegetatiei de pe maluri fiind certitudinea ca pe acest fagas s-a desfasurat o competitie de profil enduro.


Se cuvine o paranteza mai ampla la acest moment: probabil toata lumea a auzit de competitia off-road RedBull RoManiacs, socotita de multi drept cea mai dificila cursa de hard-enduro din lume. Este o competitie de prestigiu in lumea de profil, ajunsa la editia a-10-a, aniversara si care atrage din ce in ce mai multi participanti din diferite colturi ale lumii. Insa exista si o parte negativa a acestui eveniment, canalizata pe doua dimensiuni:

1)     Atitudinea organizatorilor competitiei, ce s-ar cuveni sa ecologizeze respectivele trasee dupa concurs, ceea ce nu se intampla, avand prilejul sa identificam in aceasta tura zeci de panglici ale sponsorului atarnate de copaci (desi trecuse o luna de la incheierea concursului), la care se adauga diferite componente rupte din motociclete, ambalaje si recipiente alimentare, pagube colaterale pe care bunul simt si prestigiul celor care gireaza evenimentul ar fi trebuit sa nu le omita, la adapostul anonimatului oferit de padure. Mergand mai departe, trag un semnal de alarma pentru toti organizatorii de competitii montane (motorizate sau pedestre!), care se comporta similar in ce priveste faza post-concurs, uitand ca nu este normal sa ignori curatarea traseelor care iti aduc atat consideratiune, cat si castiguri materiale.

2)     Legislatia precara  (sau inexistenta) in domeniul activitatilor de off-road, Romania devenind un adevarat eldorado pentru amatorii de oriunde ai acestor practici, aici totul desfasurandu-se la nivel dezorganizat, haotic, cu efecte greu de cuantificat asupra mediului. Este nevoie de o lege bine pusa la punct care sa delimiteze traseele stricte de desfasurare, sa limiteze accesul in parcurile nationale si rezervatiile naturale, sa monitorizeze impactul asupra mediului in general si sa prevada sanctiuni la nivelul celor din Uniunea Europeana pentru cei care se abat de la cadrul legal. Simptomatic pentru ceea ce se intampla in acest domeniu, merita amintite vorbele unui cetatean german participant acum ceva vreme la un raliu in Muntii Apuseni: „In Germania legea interzice asa ceva. Nu putem intra cu masina prin astfel de locuri frumoase. Pedepsele sunt foarte mari. Aici, in Romania, este minunat si nici nu e scump. Cu bani putini totul se aranjeaza cu oficialii”. Ceea ce se intampla la noi in tara, pe trasee ce au mers – luand exemplul competitiei mai sus amintite – dinspre Sureanu pana spre partea apuseana a Fagarasului se poate foarte bine organiza intr-un areal delimitat, fara a distruge premeditat in fiecare an o albie de parau precum cea de pe Muntele Daescu (in scopul inlesnirii accesului participantilor) sau alte asemenea locuri naturale.

Revenind la descrierea traseului, dupa mai bine de 90 de minute de la debutul incursiunii la pas, intr-o zona poienita, cu perspective largi spre povarnisurile imbracate de rasinoase, hotaram sa abandonam albia paraului si sa intram pe un versant defrisat, destul de anevoios din cauza vegetatie spontane dezvoltate aici. 


Vor urma circa doua ceasuri de urcus greoi, atat prin zona de rariste cat si prin tamponul de molidisuri ce ne desparte de culmile golase ale Muntelui Sfantului Ilie, din zona alpina.

Izbavirea se traduce prin festinul oferit de afinele ce pier de batranete in aceste locuri, cat si prin deschiderea panoramei spre Culmea Olanu-Vemesoaia de vis-a-vis sau spre zona accidentata ce inconjoara Caldarea Grohotisului.





Ne gasim ceva mai in amonte de Stana din Daescu si realizam ca suntem la o aruncatura de bat de Varful Fata Sfantului Ilie (2009 m), reper unde vom poposi si noi dupa aproximativ 4h ½ de la debutul solicitantei drumetii.








Varful cu pricina reprezinta si zona jonctiune a prelungitei culmi sudice, despartite in aval de albia Topologelului, pe doua aliniamente montane importante: unul al Coarnesului si Stanei mari si altul al Muntelui Daescu, Leul, Calugarul, Golul Clabucetului, continuandu-se descendent cale de multi kilometri pana in dreptul comunei Perisani din Depresiunea Lovistei.

Maretia reliefului inconjurator este coplesitoare, iar spiritul pastoral se gaseste la el acasa pe aceste plaiuri intinse, stiute doar de cei care anima cu incapatanare o indeletnicire ce-si poarta perenitatea prin milenii de istorie. Senzatia de izolare si salbaticie este amplificata si de gandul la accidentata custura ce desparte Varful Boia de culmea principala a Fagarasului, o garantie certa a faptului ca ne aflam pe un domeniu putin umblat.
De la lectia de geografie nu pot lipsi masivele sudice fagarasene, numind aici Muntele Ghitu, Frunti-Muntisorul, Poiana Spinului si Cozia. Sunt imaginile „in oglinda” pe care le-am dorit mereu sa le admir, in contrapartida la zecile de ascensiuni pe Cozia, acolo de unde privesti in linie dreapta spre Muchia Sfantului Ilie si crenelurile sectorului de creasta dintre Capul Gemenilor/Piatra Taiata – Ciortea – Boia.

Caldarea Grohotisului si meterezele stancoase ce o inconjoara

Dincolo de pitorestile inaltimi coziene, la dreapta batranului Alutus, masivele Naratu-Vultureasa si Buila-Vanturarita stau si ele pavaza departarilor insorite. Fortand orizontul intuim si cusmele greoaie ale Muntilor Capatanii, precum si cele ale Lotrului estic.

Paralel cu muchia pe care ne aflam, dincolo de Valea Topologului, apare Muntele Florea-Podeanu incununat spre sectorul superior cu maretia Negoiului si a Lespezi-Caltunului. 

Negoiu si Lespezi-Caltun


      Singur, Piscul lui Cazan imprejmuit de Izvorul Scarii si al Negoiului (afluentii Topologului) isi deplange soarta in urma ranilor lasate de incendiile asa-zis spontane din Romania Carpatica a ultimilor ani, loc unde potentatii zilei indeamna la samavolnicii periodice (a se citi „intretinerea pasunilor alpine”) pentru a fi in asentimentul diriguitorilor de fonduri A.P.I.A., pe segmentul zootehniei montane...

Coborarea de pe varful unde am zabovit cale de jumatate de ceas ne scoate in dreptul modest-reliefatului  Varf al Titescului (1958m), dupa care ajungem in saua unde inca se zareste crucea de fier ridicata cu aproape 4 decenii in urma in memoria pastorului lovistean pierit pe Muntele Mazgavu. La mica distanta apare si un bordei ciobanesc, in interiorul caruia casul de oaie ne imbie sa-l degustam.

Urmeaza ascensiunea spre Varfurile Petriceaua (2181 m) si Mazgavu (2312 m), zenituri ale culmilor cu acelasi nume care inainteaza lateral spre bazinul Boiei Mari, respectiv al Topologului.

Pe fundal (stanga-dreapta) apar Masivele Frunti, Poiana Spinului si Cozia
 
Privind spre Varfurile Boia si Scara
Sunt momente de rasfat vizual, in care efortul ascensiunii este uitat cu desavarsire, iar lumina buna a dupa-amiezii tarzii catalizeaza atentia spre fabulosul peisaj al crestelor, al muchiilor inguste ce se desprind dinspre Serbota si dinspre varfurile de peste 2500 metri altitudine de dincolo de acest pisc. Profunzimea de camp permite inclusiv imortalizarea unor imagini cu trapezul Vistea-Moldoveanu, intr-una din rarele ocazii in care „Acoperisul Romaniei” poate fi alaturat celuilalt gigant al masivului, numind aici Negoiul.

Perspectiva rara, in aceeasi imagine aparand Negoiul, Lespezi-Caltunul si trapezul Vistea-Moldoveanu

Fericirea ia chipul Fagarasului, iar seninul zilei de Cuptor si unghiul de incidenta al razelor solare creaza un melanj de umbre si penumbre peste Varful Scara, apoi spre Boia si seria Ciortea. Inaintam agale, vrajiti de aceasta perspectiva inedita a Alpilor autohtoni colindati nu odata, de-a lungul anilor trecuti.

Pe nestiute ajungem la destinatia prolificei zile intr-ale drumetitului. Suntem pe cei 2431 m ai Varfului Boia, muntele de referinta – ca si apogeu altitudinal – la vest de Negoiu. Toponimia acestuia ne indica si alte denumiri (Boiu, Capul Bilei), insa mult mai cunoscuta este cea anterior mentionata. Este altitudinea perfecta de unde ne putem delecta cu observarea intregului traseu al culmii sudice parcurs in aceasta zi. 

Ciortea la apus
 
Privind spre haurile de dincolo de Boia

Fagaras la superlativ

         Inspre apus, conturul Cetatii Ciortei se reliefeaza enigmatic sub auspiciile ultimelor raze de soare. In fata noastra, abruptul nordic al Varfului Boia, precum si impresionanta custura, se lasa greu intuite in semiintuneric. Suntem inca sub influenta urcusului obositor pe pantele inierbate ale spinarii sudice, iar silueta culminatiei unde ne gasim nu pare sa impresioneze cu nimic privita fiind dinspre miazazi sau de deasupra ei. Imensitatea peisajului de pe versantul opus al varfului Boia va constitui deliciul zilei urmatoare, dar pana atunci ne retragem spre seuta dinaintea piscului, dupa care coboram circa 150 de metri spre est, pana in arealul unui alt secret bine pastrat al Fagarasului.

Este vorba de Lacul cu Avion, respectiv un ochi de apa situat intr-unul din circurile glaciare suspendate  de sub versantul rasaritean al Varfului Boia, undeva la altitudinea de 2180 m. Izvorul ce se prelinge din acest lac profund colmatat (cu tendinta de transformare in turbarie) este drenat de Valea Scara, afluent de seama ce contribuie la conturarea lungului Topolog.

Se pare ca denumirea originara (pastorala) a acestui luciu de apa a fost de lacul Rece (conform Dan Loghin). Urmare a unui eveniment nefericit (prabusirea unui avion) pe care informatiile publicate de venerabilul Dinu Boghez il dateaza ca avand loc in anii ’40, s-a vehiculat preponderent denumirea de Lacul cu Avion, incetatenita in ultimii ani atat in mentalul colectiv cat si in literatura de specialitate. Mai multe surse vorbesc de ipoteza unei incarcaturi cu bani ce s-a imprastiat pe o distanta considerabila in zona alpina, inclusiv ciobanul intalnit a doua zi in zona lacului vorbind despre inaintasi de-ai sai in ale pastoritului, aflati in zona la momentul tragediei, si care ar fi scapat de capriciile unui trai auster in urma acestei intamplari rarisime. In mod cert, un sambure de adevar exista in aceste istorisiri, aparitia din loc in loc a fragmentelor de fuzelaj si a altor componente ale inaripatului stand marturie tristei intamplari. Insa pentru participantii la aceasta tura siderarea la vederea respectivelor resturi se va contura indeosebi pe directia imposibilitatii de a intelege cum este cu putinta ca atat de multe dovezi ale impactului sa dainuiasca dupa atat de multe decenii de la eveniment.

 Avem inca o dovada de netagaduit ca ne gasim intr-un bastion solitar al Fagarasului, intrucat un flux turistic constant in aceasta zona ar fi facut sa dispara de mult timp marturiile de dimensiuni convenabile, tentatia suvenirurilor garantand acest lucru. Se pare ca turismul de masa se va apropia si mai mult de acest perimetru (prin apropiata marcare a traseului dinspre Saua Garbovei de vest spre Varful Ciortea 1), Totusi, custura spectaculoasa care porneste dinspre Boia, precum si peretele nordic al acestuia – descurajant pentru cei care-l privesc dinspre miazanoapte – este posibil sa salvgardeze zona in discutie, aerul de izolare si puritate (a se citi lipsa deseurilor sau a uzurii antropice) vadindu-se la tot pasul.

Vom avea parte de o noapte linistita in bivuacul din apropierea lacului cu pricina, zorii celei de-a doua zi dandu-ne prilejul sa luam contact mai pe indelete cu vecinatatile. Nu vom omite o sesiune de poze cu marturiile ce atesta grozavia petrecuta cu multi ani in urma, apoi cu zona lacului, precum si cu siluetele Negoiului si Lespezi-Caltunului de pe fundal. 


 


Urme ale tragediei de acum multe decenii


 

 
Lacul cu Avion

         Pe traiectul culmii principale, imensitatea versantilor sudici ai greoiului varf al Scarii, precum si sumedenia de ravene care „musca” adanc din povarnisurile muntelui adauga o nota implacabila peisajului de ansamblu.

2xNegoiu


Varful Scara - 2306 m
O turma de mioare isi face loc printre morenele, pragurile glaciare si rocile valurite (spinari de berbeci) care inca istorisesc glaciatiunea pleistocena. Bujorul de munte inflorit cu multa intarziere fata de alte meleaguri ne da masura microclimatului  mai racoros de aici, favorizat si de orientarea versantilor.

Suntem pregatiti sa ne luam ramas bun de la acest colt pitoresc al Fagarasilor, urmand sa revenim cu proxima ocazie aici. In circa jumatate de ora ne gasim din nou in perimetrul Varfului Boia, cautand „cheia” unei eventuale traversari a custurii ce ne desparte de contactul cu banda rosie a magistralei. Nu este in planul nostru o ascensiune dincolo de Boia (avand in vedere si necesitatea inapoierii la masina), insa fascinatia reliefului vadit inspre versantul nordic al varfului si mai departe, ne face sa inaintam o perioada pe aceasta directie. 


 


Perspectiva abrupturilor neinduplecate precum si identificarea de catre Cezar a unui numar de doua vipere pe stancile de sub varf sunt argumente mai mult decat concludente pentru a abandona la acest moment varianta „a la liber” de dincolo de pisc.
Tentatia ramane, insa cu alta ocazie, cu multa responsabilitate, trecerea dinspre Boia spre Ciortea sau invers ar reprezenta o adevarata experienta. Pana una alta ne desfatam din nou cu contemplarea reliefului glaciar-alpin din imprejurimi. 


 


Se poate observa cu usurinta ghetarul de pietre din caldarea de la obarsia vaii superioare a Grohotisului. Totodata, Varfurile Ciortea si cel al Capului Gemenilor/Piatra Taiata (2395 m) devin adevarati strajeri pentru anterior mentionata depresiune glaciara, peretii verticali ai acestora exceland prin tinuta.


 






 


          Incepem retragerea spre sud dinspre Boia, iar ca un facut doza de adrenalina apare de nicaieri atunci cand, ceva mai in aval de varf, hotaram sa facem o coborare spontana pe un valcel perceput ca fiind abordabil si care debuseaza spre Caldarea Grohotisului. Descinderea decurge rezonabil pana spre treimea inferioara a acestui fagas, acolo unde hornul este retezat brusc de un abrupt pe cateva zeci de metri. Cezar si Bogdan aflandu-se in linia intai, se vor intoarce spasiti si marcati de perspectiva haului in care erau sa alunece. 


 


Cate un bat de trekking pierdut de fiecare in zona de abrupt va reprezenta o taxa modica pentru nesabuita incercare. Aviz amatorilor care se pot lasa imbiati de valcelurile ce se aseamana cu cele ale Craiului, insa sfarsesc in prapastii de toata frumusetea, dupa cum ne vom edifica si dinspre caldarea glaciara.

Ceva mai la vale, o culme laterala al carui picior poposeste intre grohotisurile din zona inferioara a imensei depresiuni, ne va scoate in siguranta sub contraforturile alpine, de unde salutam cu respect maretia alpina.

Continuam coborarea pe o vale seaca, dupa un timp intalnindu-ne cu un parau de toata frumusetea care vine dinspre dreapta (de pe pantele Muntelui Galbena), ocazie excelenta pentru revigorare in apa cristalina si rece.





In continuarea retragerii vom inainta pe versantul drept al Izvorului Grohotisului, curand gasindu-ne in preajma unui adapost pastoral durat cu piatra de rau pe pantele aceluiasi Munte Galbena.





           Inainte de a fi inghititi de necuprinsul padurii admiram in tihna abrupturile din care am coborat, ca si Muchia Sfantului Ilie, aparuta dincolo de pintenul inferior, impadurit, Pietriceaua.

O poteca bine conturata ne poarta pe curbele de nivel ale Galbenei, aceasta culme solida din amonte de Olanu si Vemesoaia, ce inainteaza puternic spre sud, printre afluentii Raului Boia Mare. Intr-un ceas ajungem la o stana prabusita, traversam un parau puternic si continuam inaintarea pe aceeasi poteca, pe sub Vemesoaia, prin paduri masive de rasinoase, punctate din loc in loc de luminisuri in care afinele prisosesc. Singure, fasiile de plastic uitate cu zecile prin copaci amintesc de concursul de enduro desfasurat cu ceva timp in urma, deranjand totdata privirea si lumea tainica a codrului batran.

In totalul de 120 de minute de la intrarea in bungetul de molivisuri reusim sa atingem poiana unei a doua stane (tot abandonata, dar aflata in stare mai decenta), de unde harta ne dezvaluie un fagas descendent spre Boia Mare. 



         Coboram sustinut pe potecile ciobanesti, la trei sferturi de ceas de ultimul punct de reper gasindu-ne deasupra unui drum excavat pe versant, pe care cu greu il atingem, avand in vedere malul bertical de peste 3 metri inaltime care impieteaza coborarii. Vom urma tot acest traiect realizat in batjocura, cale de 15 minute, iar din forestierul ce insoteste paraul in circa 2 kilometri ne vom regasi la masina.


 






       Incheiem astfel un circuit istovitor prin tinutul culmilor din Bazinul Boiei Mari, cu multumirea de sine data de haladuirea prin locuri uitate de timp, desi situate intr-unul din cele mai populare masive montane autohtone.

Autorul hartii: Arh. Dan Oprescu
Specificitatea zonei (conexiunea dificila cu creasta principala, lungul mars de apropiere dinspre sud, traseele nemarcate etc.) face ca aceasta culme ce se desavarseste in impunatorul Varf Boia, sa ramana un sanctuar neprihanit al Fagarasului, un loc in care doar vantul si pastorii cu turmele lor raman adevaratii stapani ai inaltimilor golase, iar legendele purtate in neant, pe vaile si culmile muntilor adauga o aura enigmatica taramului cu pricina.

Concluziile pe care tin sa le iterez sunt urmatoarele:

-        Traversarea frontala a custurii dintre Boia si Ciortea reprezinta o activitate riscanta, amplificata si de certitudinea viperelor. Se poate evita acest hazard al escaladarii directe, prin abordarea traseului dinspre partea rasariteana a varfului, la circa 50-70 metri departare de acesta putandu-se incerca o coborare mai acceptabila care sa te scoata sub versantul accidentat. Prudenta este cuvantul de ordine pentru turistul de rand care se inhama la aceasta traversare;

-        Endurismul isi vede de treaba lui in aceste tinuturi, curatarea traseului post-competitie este ignorata cu desavarsire de catre organizatori, iar factorul legislativ permite proliferarea practicilor neprietenoase cu mediul;

-        Drumurile realizate de buldozere si excavatoare pe multi versanti adiacenti Raului Boia Mare sunt parca mai late si mai in deradere facute decat in alte locuri. Nu-mi pot imagina cum nevoia de exploatare a unei suprafete de padure poate crea atatea pagube colaterale, facand ca un drum de TAF sa para ceva banal, in comparatie cu ce se intampla pe meleagurile ce am avut onoarea sa ne gazduiasca pasii...

In rest, jos palaria pentru frumusetea acestei bucati din impunatorul masiv carpatic!

18 comentarii:

  1. Iata o abordare inedita si unica,as zice.ma refer aici din unghiul de vedere turistic,cu rucsac in spate,nu prostii gen enduro.
    vipere am vazut si eu anul asta,in vara asta,in Fagaras.culmea e ca niciodata nu vazusem in Alpii nostri,vipere.
    abordarea este anevoioasa,dar pozele,superbe.sunteti cam pionieri pe acolo.lacul cu avion nu-l vazusem in viata mea,nici in poze macar.
    pentru varf,custura,va trebuie coarda,vreo 4 pitoane,hamuri.cu crestele astea alpine nu-i de joaca si nici de glumit.sa se mai duca zaduful,scapam si de vipere,si atunci,poate mai incercati.cu ce ati ajuns?ati facut carpooling sau e autocar pana in Greblesti???
    felicitari pentru tura.e chiar senzationala.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cipriane, am mers cu masina personala a unui amic, mai greu cu transportul public prin zona! Daca te inhami la respectiva traversare a custurii, cu un ham si doua carabe pot sa ma antamez si eu, pe langa tine, daca primesti si profani :)

      Ștergere
  2. Exceptional.
    O zona despre care citeam fascinat in articolele lui Dinu Boghez. Despre Lacul cu Avion... cred ca am vazut o singura poza la Ica Giurgiu, dimpreuna cu cateva mici pesteri din zona. Am crezut ca nu mai sunt exploratori in Romania, dar iata ca m-am inselat.
    Felicitari! Respect!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru aprecieri. Intr-adevar, se poate vorbi de voluntariat turistic in acea zona

      Ștergere
  3. cum ne faci tu nicule din condei temerari:)) vad ca iti e mai drag prenumele meu latin decat cel teutonic:))
    dimineata plec in inconjuru craiului pe bicla solitar ca nu raspunzi chemarilor strabune..
    te astept cu o propunere serioasa de weekend +1zi

    RăspundețiȘtergere
  4. Felicitari! Am gasit cu ceva timp in urma o relatare a zonei Boia, cu traversare dinspre Ciortea (pe varianta pe care ati amintit-o si voi). Foarte frumoase privelistile, foarte frumos si stilul literar!
    La cat mai multe!

    RăspundețiȘtergere
  5. De mult timp nu am citit un jurnal atat de fain :) Ma abonez la pagina!

    RăspundețiȘtergere
  6. Felicitari, foarte frumos si inspirational articolul. Sudul Fagarasului este intr-adevar o lume aparte. Mult succes in continuare.

    RăspundețiȘtergere
  7. Sa tot mergi in astfel de ture! Felicitari şi pentru povestitorul talentat :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Frumos scris. Imi poti spune cat timp ati facut de la ultima cabana care ati intalnit-o (cea inainte de a ajunge la rulota care adapostea muncitorii)? Pana unde ati reusit sa ajungeti cu masina? Am fost alaltaieri intr-o tura de o zi, doar in recunoastere, dar nu am reusit sa mergem cu masina decat 2 km mai sus de manastire, restul drumului l-am facut pe jos (am trecut prin defrisare pana in padurea dinainte de Daescu).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Salut. Exista 2 puncte de reper, respectiv 2 rulote de adapost al muncitorilor. Prima este situata pe Valea Boia Mare, in acelasi perimetru cu panoul verde pe care scrie "Obstea Boisoara-Gaujani" (sa zic la maxim 1 km in amonte de cabana de care ai pomenit), De aici se lasa un drum in dreapta, peste o punte de beton, ce incinge muntele intai inspre sud, apoi ca intr-un "ac de par" revenind la directia nordica pe partea cealalta a culmii (puntea de beton este si locul unde se poate lasa o masina mica, deoarece noul fagas este destul de accidentat, fiind nevoie de garda inalta si tractiune integrala pentru a inainta). Cea de-a doua rulota se afla la circa 15-20 minute departare de la startul pe noul fagas, loc din care traseele amenajate prin albia paraului de catre cei de la Redbull RoManiacs te pot ghida in ascensiune o buna bucata de vreme.

      Ștergere
  9. Mersi. Noi de la indicatorul cu "Ocolul privat, Obstea Boisoara Gaujani" am trecut podul in dreapta, am trecut pe langa rulota de muncitori, am mers pe albia paraului si undeva la stanga (era un cauciuc de taf in parau) am dat de o panta abrupta, defrisata, am urcat pana unde se termina defrisarea si intrai din nou in padure. Am dat si de panglici de la cei cu motoarele. La intrarea in padure ne-am intors pentru ca trebuia sa ajungem la masina(aproape de manastire). Ai idee cat am mai fi avut pana in Vf. Daescu?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai cam ala ar fi traseul, iar putina spontaneitate e la ordinea zilei. Avantajul e ca iti poti schita o o ruta vizuala prin inlesnirea defrisarii respective, dincolo de aceasta urmand iar o balaureala prin tamponul de padure. Sa zic ca mai aveati minim o ora, poate chiar mai mult pana spre golul alpin (daca socotim panta destul de anevoioasa si bungetul care-ti creeaza ceva probleme la inaintare). Apropo: spui ca mai erau panglicile de la competitia Redbull RoManiacs de anul trecut? Ma mir, fiindca organizatorii afirma ca au lasat o curatenie "luna" dupa ei...

      Ștergere
  10. Da mai erau cateva, or fi spus asa ca nu i-a durut gura. Am mai adunat si noi din ele si cred ca daca cauti inca mai gasesti.
    Mersi inca o data.

    RăspundețiȘtergere
  11. Sa-mi iau tot din Boia, etern.Meridionali.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sper să nu își ia prea mulți, mai ales în lumea asta a mainstream-ului, unde turismul de masă a început să pângărească muntele...

      Ștergere
  12. sa luam tot lemnul, masa lemnoasa si vegetalul din padure eu parinti bunici[3] sot sora unchi, etern.Avem plicuri si mitre urme chimice etern.

    RăspundețiȘtergere