Circuit veloturistic in zona Russenski Lom

Bucuresti - Giurgiu - Ruse - Shtraklevo - Nisovo - Cherven - Ivanovo - Basarabovo – Ruse - Giurgiu (175 km de pedalat in 2 zile, circa 1250 m diferenta de nivel pozitiva)

Situat la sud de Ruse (cel mai important oras bulgaresc al Dunarii), Parcul Natural Russenski Lom face parte din categoria obictivelor turistice care atrage din ce in ce mai multi vizitatori romani, accesibilitatea si apropierea de Capitala Romaniei facilitand acest lucru. Fie ca vorbim de biciclisti, automobilisti, cataratori care „isi fac mana” pe versantii calcarosi existenti aici sau pelerini ce se indreapta spre manastirile trudite in piatra din zona Basarabovo – Ivanovo, cohorte de bucuresteni si nu numai descopera minunatiile naturale si antropice ale unei zone in aparenta banala. Iar daca socotim si noua moda a grupurilor organizate de pensionari si oameni simpli, tarani, plimbati cu autocarele de catre primariile de sector, dar si ilfovene sau giurgiuvene, avem tabloul complet al unui flux turistic aproape constant spre regiunea bulgareasca favorizata ca si acces de Podul Prieteniei Giurgiu – Ruse.

Pe buna dreptate, in raport cu sporadicul potential turistic din zona de sud a Romaniei, putem afirma ca Regiunea Ruse reprezinta primul areal, cel mai apropiat ca distanta de Bucuresti, in care melanjul de atractivitate creat de om in secole de istorie, dar si de natura in ere geologice, asigura o satisfactie deplina pentru excursionistul de week-end sau de-o zi.

Ca sa canalizeze un numar important de vizitatori dinspre tara noastra, bulgarii au reusit inca o lovitura de imagine. Astfel, in cadrul Programului de Cooperare Transfrontaliera Romania-Bulgaria 2007-2013, multe din obiectivele cultural-istorice din aria eligibila Dobrich-Silistra-Razgrad-Ruse-Veliko Tarnovo...s.a.m.d. sunt indicate si descrise in 3 limbi diferite, in ordinea: bulgara, romana si engleza.

Poate parea un fapt banal, dar simpla contemplare a limbii materne pe un teritoriu strain creeaza la nivelul subconstientului calatorilor de la nord de Dunare o stare de bine, de confort si familiarizare cu un spatiu initial considerat necunoscut. Pentru comparatie, pe baza aceluiasi program de cooperare, in regiunea corespondenta din Romania a Ruse-ului (recte Judetul Giurgiu), aplicarea tacticii bine intuite de bulgari s-a facut foarte firav, mai mult de complezenta sau de forma, pentru a se justifica sumele obtinute prin F.E.D.R.

Hoinari prin Muntii Neamtului si Sloeru Marcusanu

Azuga - Culmea Urechea - Culmea Petru Orjogoaia - Muntii Neamtului - Pasul Predelus - 

Muntii Sloeru Marcusanu - Piciorul Vaida - Babarunca

Despre Muntii Neamtului s-au mai scris articole si alte prezentari de-a lungul timpului. O abordare in plus nu strica niciodata, mai ales in ideea in care perspectiva asupra muntelui difera de la om la om, de la drumet la drumet. Iar cand descrierea vine la pachet cu un masiv invecinat (Sloeru Marcusanu), cu atat mai interesanta devine relatarea.

Asadar, intr-o vineri dupa-amiaza, la jumatatea lui iunie, eu si Adina, inlesniti de niste amici care plecau cu masina spre Brasov, suntem repeziti dinspre Bucuresti spre Valea Prahovei, cu gandul la o tura de doua zile in intinderile nordice ale Baiului si chiar mai departe. Prognoza meteo indica un week-end mai mult decat insorit in zona montana, insa o ploaie torentiala de vara la Comarnic ne pune pe ganduri. Dupa Sinaia situatia se indreapta, orizontul se mai insenineaza, iar la Azuga ne despartim de companionii nostri, pentru ca la ora 19:30 sa incepem ascensiunea pe Partia Sorica spre Culmea Urechea si de aici mai departe inspre Culmea Petru-Orjogoaia si Muntii Neamtului. Intr-o ora fix ajungem la Popasul Schiorilor, nu inainte de a avea o placuta intalnire cu o ciuta de cerb care ne taie calea pe partie, la cativa metri mai sus de noi.

Bucegii innegurati

Pedalari si explorari in aria metropolitana

De ceva timp s-a insinuat discret in Targul Bucurestilor un trend care castiga din ce in ce mai multi adepti: acela al explorarilor urbane (dar si periurbane) – mai mult sau mai putin organizate – in cautarea unor obiective cu atribute fie de edificii cultural-istorice (conace, mananstiri, ruine, cazemate, palate si alte constructii preponderent ridicate inainte de Razboi), fie de obiective industriale, multe scoase din uz, paraginite.

            Astfel, spiritul celor care se avanta „prin cenusa imperiului” pulseaza la contactul cu rapid-ruinatul domeniu al fostului spital Scarlat-Longhin (zona Tineretului), iar cutezanta omului-reptilian de a haladui pe acoperisurile si in subteranele secolelor de istorie damboviteana imbie cohorte de curiosi in a-i urma exemplul. In acelasi timp strazile Centrului Istoric, pe cat de animate si branduite cosmopolit apar la fatada, pe atat de fascinante devin cu fiecare gang, intrare laterala si scara intunecata in care te incumeti sa patrunzi, pe trepte subrede, prin lifturi de mult iesite din garantie si pasarele ce te poarta spre o alta lume. O lume in care te astepti sa rasara oricand de dupa colt un personaj de genul lui Paraipan, imbracat in parpalac negru, dibuindu-te in timoararea ta de a te insinua, vinovat, prin aceste meandre imprafosate, interbelice, care inca se vadesc cu brio in spatele aparentelor de secol 21.

Prin ruinele Spitalului Scarlat Longhin

Oare ne-am nascut...barbari?!?

Cand vine vorba de mentalitatea unora dintre romani ne gasim in fata unei ecuatii ce reprezinta principala cauza a decalajelor tarii noastre fata de multe societati civilizate, statut catre care vrem sa tindem in anii de gratie ai inceputului de Mileniu III. Ignoranta, prostia, invidia, rautatea, indolenta, lipsa solidaritatii sunt doar cateva din tarele care fac casa buna cu conceptia despre viata a multor semeni de-ai nostri, efectele fiind resimtite in toate palierele societatii, inclusiv in cel al atitudinii fata de lumea necuvantatoarelor.

O noua mostra de inconstienta si tembelism la care mi-a fost dat sa asist in ultima zi a lui iunie, confirma medievalismul in care se gasesc cugetele anumitor locuitori ai spatiului carpato-danubiano-pontic. Grav este faptul ca nu exista metode prietenoase care sa introduca in spiritul unor astfel de oameni bunul simt si omenia, coercitia fiind singurul procedeu care s-ar putea sa de roade in unele cazuri.

In context, in data de 30.06.2013 coboram impreuna cu inca doi prieteni (Cezar si Bogdan) de la Refugiul Fereastra Zmeilor din Muntii Fagaras, cautand sa atingem DN 7C (Transfagarasanul) in zona kilometrului 109, putin mai in amonte de Complexul Turistic Capra. La un moment dat, la cateva sute de metri distanta, o scena incredibila prinde contur pe serpentinele respectivei sosele: o masina taraste in partea din spate un obiect legat cu un lant, ratiunea noastra ca si spectatori ce eram, de la departare, refuzand sa accepte ca este vorba despre o vietate. La primul contact vizual cu aceasta realitate am inclinat sa credem ca o sacosa sau un sac au fost legate, de efect, in coada automobilului, daca e sa socotim modul in care se zdruncina si intorcea „obiectul”, pe toate partile, ca si cum ar fi fost fluturat de vant.