joi, 10 aprilie 2014

Creasta Munţilor Ţarcu - superlative la porţile Meridionalilor


Sat Borlova - Telescaun Valea Craiului - Poiana Seroni - Cuntu - Vârful Ţarcu - Şaua Şuculeţului - Şaua Şcheiului - Vârful Mătania (Nedeia) - Şaua Iepii - Vârful Pietrii - Dealul Negru - Vârful Scărişoara - sub Vârful Petreanu - Râul Mare - Sat Clopotiva

Vedere dinspre Ţarcu spre Godeanu

În ultima săptămână a lui martie, într-un interval de numai 4 zile, mi-a fost dat să păşesc în cele două extremităţi ale Carpaţilor de Miazăzi, pe meleaguri alpestre unde iarna încă se vădeşte în toată splendoarea sa, ştiut fiind că zăpada cea mare deobicei în a treia lună din an îşi are locul pe văile şi căldările glaciare de la înălţime.

Dacă Bucegii cei semeţi sunt arhicunoscuţi iubitorilor de natură, nu acelaşi lucru se poate spune despre unul dintre cele mai vestice bastioane ale Meridionalilor, în speţă arealul Munţilor Ţarcu.

Aceste culmi din umbra Retezatului, ce tălăzuiesc orizontul la altitudini frecvent peste 2100 de metri sunt mândria Banatului, deşi – geografic vorbind – situarea lor în dreapta arterei hidrografice a Timişului (mai pe larg spus dincoace de Depresiunea Bistra-Timiş-Cerna, cu subdiviziunile Culoarul Bistrei, Culoarul Timiş-Cerna şi Depresiunea Caransebeşului) le „scoate” din competenţele Carpaţilor Bănăţeni.

Totuşi, împărţirea administrativă a României aduce Muntele Ţarcu în jurisdicţia Judeţului Caraş-Severin adăugând încă un plus de valoare capitalului turistic pe care regiunea îl are.
Am spus-o şi o repet: zona Caraş-Severinului, sprijinită fiind şi de frumuseţile vecinilor hunedoreni, mehedinţeni sau gorjeni, se prezintă imbatabilă la nivel naţional din punct de vedere al potenţialului natural!